Clestarul bumbacului (Tetranychus urticae)

Clestarul bumbacului este prezent pe tot teritoriul tarii noastre dar mai frecvent in zona de stepa si silvostepa .

Femela de clestar are un corp de forma  globuloasa ,ovala cu 2 puncte de culoare neagra pe lateralele corpului si cu niste perisori destul de lungi pe tot corpul . Are ochi de culoare rosie iar culoarea corpului este schimbatoare in functie de anotimp astfel pe timpul verii femela are culoare galbena iar la venirea toamnei este de culoare rocat-portocalie . Are picioare robuste si bine legate acoperite de fire de par  si este foarte mic avand lungimea corpului de numai 0,4-0,6 milimetri lungime .

Masculul are un corp de forma mai alungita decat femela si este si ceva mai mic in dimensiuni decat aceasta masurand numai 0,3-0,35 milimetri lungime .

Femela depune oua de forma sferica si culoare verde spre galben deschis sau verde foarte deschis spre fumuriu albicios usor translucide de marime cuprinsa intre 0,10-0,14 milimetri .

Din oua ies larvele de clestarul bumbacului care sunt hexapode avand forma ovala si culoare  galben deschis cu ochii de culoare rosie asemeni adultilor avand presarat pe tot corpul ce nu depaseste 0,12-0,15 milimetri niste pete de culoare neagra .

Prezenta clestarului poate fi usor observata atunci cand infesteaza cultura de bumbac deoarece indivizii care sunt de regula asezati pe dosul frunzelor de bumbac  si care se hranesc cu seva acestora dau o colorare in rosu a frunzelor de bumbac . Frunzele de bumbac atacate se inrosesc in prima faza sub intepaturile paianjenilor ca mai  apoi sa se usuce impiedicand dezvoltarea plantelor si formarea fructificatiilor. De asemenea poate ataca si culturile de fasole care la fel vor capata ca si bumbacul niste pete rosiatice pe frunze .

Clestarul bumbacului este prezent pe tot teritoriul tarii noastre dar mai frecvent in zona de stepa si silvostepa si in conditiile climatice din tara noastra poate dezvolta de la sase la noua generatii in functie de conditiile de clima si temperatura din acel an si de zona geografica in care se gaseste .

Astfel in regiunile de deal clestarul , paianjenul poate avea intre 5-7 generatii iar in cele de ses unde are conditii ceva mai bune de temperatura poate dezvolta  intre  7 - 9 generatii pe an . 

Generatiile clestarului se succed astfel : generatia a I a din aprilie pana in mai ;generatia a II a din mai pana in iunie; generatia a III a din iunie in iulie ;generatia a IV a in iulie ;generatia a V a din iulie in august ;generatia a VI a in august ;generatia a VII a din august in septembrie ;generatia a VIII a in septembrie;si generatia a IX a din septembrie pana in octombrie .Totusi deoarece clestarul are atat de multe generatii pe an si care se suprapun ,stadiile de dezvoltare ale generatiilor sunt foarte greu de delimitat nefiind posibil acest lucru cu exactitate.

Generatia a I a adica de primavara provine din adultii generatiei a IX a a anului precedent  care au petrecut iarna in sol ,astfel paianjenul isi petrece iarna numai in stadiul de individ de sex feminin adica numai ca femela adulta si de larva ascuns sub bulgarii de pamant la adancimi de 5 – 7 centimetri sau  in crapa¬turile scoartei ori in gunoaie si frunze uscate acolo unde poate rezista gerului iernii.

La venirea primaverii pe la sfarsitul lunii aprilie si inceput de luna mai femela iese din ascunzisul de iarna si incepe imediat sa se hraneasca pentru o perioada destul de scurta de cateva zile dupa care are loc imediat imperecherea si depunerea oualor . Femela depune ouale pe dosul frunzelor in mod izolat intr-un paienjenis pe care femela il tese din fire de matase . Ouale pot fi oua fecundate sau oua nefecundate deoarece clestarul se inmulteste in doua moduri ,sexuat sau partenogenetic. Din ouale fecundate rezulta larve care dau in majoritate indivizi femele  iar din cele depuse de femelele nefecundate rezulta in majoritate indivizi masculi.

De regula intr-o perioada ovipozitara o singura femela poate depune in 22-28 de zile intre 100-120 de oua .Ouale au perioada de incubatie foarte scurta de numai 5 – 6 zile dupa care isi fac aparitia larvele care raman in colonii si se hranesc protejate de tesatura facuta de femele pe dosul frunzelor.

Stadiile de dezvoltare ale clestarului bumbacului sunt : stadiul de ou de larva  de protonimfa si imediat deutonimfa si la sfarsit de  adult.Totusi stadiile de protonimfa si  deutonimfa sunt doar la femele ,masculii avand un singur stadiu cel de protonimfa.

In conditii normale de umiditate si temperatura o generatie are un ciclu cuprins intre 14-21 de zile ,ceva mai lung cu cateva zile daca timpul este mai racoros .Conditiile de mediu optime la clestarul bumbacului fiind de 25- 30°C iar umiditatea de 40-50 %.

La generatiile de vara adica a-VI-a si a-VII-a generatiile se suprapun si se pot intalni in acelasi timp larve si adulti din ambele generatii .

Vara perioada ovipozitara este mai lunga iar perioada de incubatie este mai scurta datorita conditiilor optime si hranei suficiente.

La generatiile de toamna a VIII-a si a IX-a ciclul de viata este de 22-28 de zile.

Femelele ajung la maturitate in toamna in luna octombrie si se retrag dupa imperechere in locuri adapostite pentru iernare.

Paianjenul sau clestarul bumbacului este polifag si poate ataca urmatoarele plante : bumbac, fasole, hamei, soia, castraveti, dovlecei, vita-de-vie si teiul.Dar sa observat ca poate ataca pana 100 de specii de plante atat cele cultivate cat si cele din flora spontana.

Invariabil  in urma atacului frunzele sunt afectate .

Soiurile de bumbac egiptean sunt in general mai rezistente la atacul clestarului decit celelalte soiuri.

O metoda de reducere a numarului lor este efectuarea de araturi adanci de toamna care provoaca pieirea in masa a clestarului.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK