Iepurele (Lepus europaeus transylvanicus)

Iepurele de camp este unul din cele mai comune animale din tara noastra ,aproape fiecare dintre noi am vazut macar odata unul fugund de mama focului pe camp .Ca si marime ste mic avand corpul suplu de culoare galben spre cenusiu usor inspicat si mai deschis chiar aproape alb pe pantece. Are doua urechi lungi care il fac sa para mai caraghios sir codita este scurta si intoarsa la capat. Picioarele pos¬terioare ale iepurelui sunt mai lungi decat cele anterioare lucru care ii confera un mare avantaj atunci cand fuge la deal pe terenuri in panta lucru destul de greu altor animale .Picioarele sunt muschiuloase si puternice adaptate pentru fuga . Un iepure de camp ajunge in dimensiuni cam la 55-65 de centimetri lungimea corpului si catareste intre 4 – 5 kilograme.

                                         2      6

         Iepurele are o formula dentara caracteristica rozatoarelor astfel : i  — m —

                                                                       1     5

  In general iepurele este incadrat ca si daunator mai ales in anii cu ierni bogate in zapezi

deoarece iarna si toamna tarziu atunci cand hrana se imputineaza acesta incepe si ataca pomii din pepiniere si din livezile tinere a caror scoarta o roade de la colet in sus, pana aproape de 75 – 85 de centimetri deasupta solului .

Daunele provocate de iepure pot fi usor recunoscute dupa cele doua urme ale dintilor incisivi care se adancesc in scoarta copacului  mai mult decat ceilalti .

Iepurele de camp este raspandit in toata tara incepand din zona stepei si pana la altitudini mai inalte cum ar fi zona bradului.

Are o rata foarte mare de inmultire mai ales atunci cand conditiile climatice si hrana este din belsug, o singura femela de iepure poate avea in jur de 3  fatari pe an si la fiecare fatare naste cam 3–5  pui. Prima perioada de imperechere are loc foarte devreme  in lunile, ianuarie si februarie  iar prima fatare primavara in luna aprilie.

Perioada de gestatie las iepure este destul de scurta de numai 6 saptamani. Puii se nasc fara par si cu ochii inchisi asemeni pisicilor .Acestia  sug lapte timp de 4 saptamani, dupa care se hranesc cu plantele fragede din jurul cuibului iar mai tarziu cu scoarta plantelor lemnoase.

Fatarea a II a  are loc in lunile iunie-iulie  iar a III a  in lunile august-septembrie.

Iepurii produc pagube insemnate in pepiniere si  livezi  de pomi  unde rod scoarta pomilor tineri . Se hraneste de preferat cu scoarta pomilor de mar, par, gutui, cais, piersic, prun dar si alte specii de pomi fructiferi .

Totusi marul este specia lui preferata de aceea este foarte putin indragit de proprietarii de livezi. Dintre soiurile de mar iepurele prefera soiurile ,,Parmen auriu" si „Ionathin". Cand in pepaniera lipsesc aceste soiuri, ataca alte soiuri si specii ca: „London Pepping", „Patul" .

In afara de pomi, iepurele ataca arborii si arbustii de ornament ca : salcam, salcie, plop, soc .

Din cauza atacului iepurilor pomii ramasi fara scoarta nu pornesc prima¬vara in vegetatie si in scurt timp se usuca, datorita intreruperii circulatiei sevei in scoarta.

DAUNATORII VITEI – DE - VIE

Paianjenul  vitei de vie (Tetrinychus altheae) 

Acarina — Tetrinychidae 

Sinonime : Tetrinychus urtlcae , Tetrinychus telarius 

  Clestarul vitei, Araignee rouge, Red spider.

Paianjenul vitei-de-vie este de forma ovala avand culoarea galbena si ochii de culoare rosie .Uroporul este dispuns ventral iar pigidiul este in mod caracteristic  striat . 

Ouale de paianjen sunt de forma sferica avand culoare agalben deschis si foarte mici ca marime iar larvele paianjenului  vitei-de-vie sunt tot de culoare galbena avand forma ovala si fiind  hexapode .

  Prezenta daunatorului poate fi observata destul de greu la prima privire si anume dupa faptul ca intr-o podgorie infestata  paianjenii vitei-de-vie se aduna in colonii pe dosul frunzelor care sunt intepate si prin aceste intepaturi paianjenii se hranesc cu seva .Acest atac provoaca colorarea in culoarea galbena a frunzelor soiurilor de vita cu struguri albi  si in culoarea rosie  a frunzelor soiurilor cu struguri rosii sau negri . Frunzele atacate se usuca treptat si cad, strugurii raman mici si acri iar  coardele de vita-de-vie raman nelemnificate.

Paianjenul vitei-de-vie sau cum i se mai spune clestarul vitei este raspandit mai ales in podgoriile din zona de nord est a tarii noastre cum ar fi : Odobesti, Panciu, Marasesti ,

Paianjenul vitei-de-vie poate avea pana la 8 – 9  generatii pe an, esalonate astfel :

Generatia a-I-a in lunile mai-iunie  ; Generatia a-II-a in luna Iunie ; Generatia a-III-a in lunile iunie-iulie ; Generatia a-IV-a in luna Iulie; Generatia a-V-a in lunile iulie-august ;Generatia a-VI-a in luna august; Generatia a-VII-a in luna august-septembrie; Generatia a-VIII-a in luna septembrie si ultima generatie ,generatia a-IX-a  in lunile septembrie-octombrie. 

Daca anul are primavara mai rece si toamana este scurta  paianjenul are numai VII generatii care se esaloneaza tot in intervalul de timp cuprins intre lunile mai si octombrie.

Paianjenul vitei-de-vie ierneaza sub forma de adult  si de larva  de regula in podgoriile infestate sub scoarta uscata a butucilor de vita-de-vie . Pri¬mavara cand temperaturile urca din nou la sfarsitul lunii mai  paianjenii vitei-de-vie adica clestarii cum mai sunt numiti popular  formeaza colonii pe dosul frunzelor unde femelele incep sa depuan ouale ascunse intr-un paienjenis pe care il tes pe niste protuberante de pe suprafat frunzelor . 

Pe parcursul  dezvoltarii ,paianjenul trece prin prin mai multe stadii de dezvoltare cum ar fi : stadiul de ou, larva hexapoda, larva octopoda, protonimfa, deutonimfa si adult.

Incubatia oualor de paianjen dureaza 6 - 7 zile la generatiile de primavara si cele de toamna si numai 4 – 5 zile la generatiile de vara. La sfarsitul perioadei de incubatie are loc ecloziunea oualor de paianjen din care ies  larvele care raman in paienje¬nisul tesut de femele inainte de adepune ouale pe dosul frunzelor si unde se hranesc sugand suc din tesuturile verzi ale frunzei .Din cauza atacului asa cum am descris mai sus frunzele au o reactie colorandu-se in galben sau rosu dupa soiul atacat : astfel frunzele atacate la soiurile de struguri albi se coloreaza in galben iar frunzele atacate la soiurile de struguri rosii sau negri se coloreaza in rosu. In stadiul de larva hexapoda paianjenul ramane doar 5 - 6 zile in lunile de primavara si toamna si numai 3 – 4 zile vara ,la sfarsitul acestei perioade larvele naparlesc si se transforma in larve octopode.

Larvele octopode se hranesc tot pe dosul frunzelor timp de cateva zile, dupa care se transforma in protonimfe, iar acestea in deutonimfe, si in cele din urma in adulti. Durata stadiilor de larva octopoda, pro¬tonimfa, deutonimfa si adult pana la depunerea primelor oua variaza cam 6 - 7 zile si numai in zilele mai reci si ploioase dureaza 8- 9 zile.

Ciclul biologic intreg al paianjenul vitei-de-vie –clestarului  de la stadiul de ou la ou , dureaza in func¬tie de anotimp intre 18 – 20 de zile la generatiilor de primavara si toamna si numai 12 – 14 zile la cele de vara. Timpul rece si ploios frineaza dezvoltarea pe cand timpul senin si secetos favorizeaza acest daunator .

La venirea toamnei in lunile octombrie cand timpul se raceste paianjenul vitei-de-vie se retrage sub scoarta uscata a butucilor sau a coardelor mai batrane unde ier¬neaza.

Paianjenul vitei-de-vie este considerat printre cei mai pagubitori daunatori ai vitei-de-vie. In podgoriile infestate din zona Moldovei poate produce pagubede pana la 45 %  in special in anii secetosi si cu ierni blande si toamne lungi atunci cand paiajenul se inmulteste usor.

Atacul paianjenului determina caderea masiva a frunzelor lasand butucii golasi din care cauza atacului, strugurii raman necopti, nemaiavand frunze si dau un vin acru, iar coardele de vita raman necoapte si nelemnificate fiind expuse astfel la inghet pe timpul iernii . Soiurile de vita-de-vie mai atacate sunt cele ca : ,Bakator", „Riesling", „Erdely", „Feteasca" .

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK