Lycosa

Asemenea mijloc de raspindire  ca si Paianjenul cu Casa In Labirint l-au mai ales paianjenii care nu-si tes o plasa. Asa e, bunaoara, Lycosa, unul dintre cei dintii paianjeni zariti primavara, fugind pe pamintul abia incalzit. Se recunoaste lesne dupa trupul lungaret, avind pe frunte trei rinduri de ochi, iar pe dosul pintecelui niste puncte albe pare ca ar fi tot niste ochi. Are picioarele lungi si par a fi parechi, deoarece si niste apendice de la gura sint lungite si seamana cu  picioarele, desi sint mai scurte.

E atat de crud   incit nu rar se intimpla ca femeia sa se repeada la barbat si sa-l manince, cu citeva clipe dupa dragoste.Acest fapt este datorat conform relatarilor savantilor nevoii foarte mari de proteina a femelei dupa imperechere.

Nu tese pinza, desi sint adevarate fiare. Nemtii il numesc Wolfspinne, paianjen-lup. Sta la pinda cu multa rabdare si cind a venit momentul prielnic se repede la prada ca fulgerul si adesea, cu o saritura, l-a prins in gheare. Poate fugi repede, caci are picioare lungi, iar vederea e agera.

In schimb isi ingrijeste de copii ca o mama buna. E ca o closca cu pui. Acestia, maruntei, puzderie, ies din ou in mijlocul verii, asa incit n-au nevoie de adapost. In schimb au nevoie de paza si mama lor e linga ei, pina ce napirlesc de vreo citeva ori si se imprastie in lume pe seama lor.

E interesant si chipul cum isi cara sacul cu oua. Nu e rar sa o intilnesti, cum il poarta cu dinsa unde se duce. si-l apara cu toata indirjirea de mama. Cum isi fabrica sacul in care se oua, iarasi e o minune, aratind pricepere si mestesug abil. Mai intii tese o pinza deasa, pe care o prinde cu marginile de pamint, ca sa n-o ia vintul. in mijlocul ei isi depune ouale maruntele, gramajoara. Se odihneste, ostenita, dupa ce a facut pinza, dupa ce a depus ouale. Pe urma repede se pune iarasi la tesut o pinza usoara, cu care acopera gramada de oua.

Desprinde marginile pinzei de dedesubt, le indoaie in sus ca si gospodina care face placinte cu poalele-n briu. Asa ajunge sa fabrice un gogolos albiu, pe care il rostogoleste de vreo citeva ori cu grija, legindu-l bine cu alte fire, care nu mai contenesc sa iasa din pintece. Sacul e gata il anina cu citeva fire toarse de pintecele ei si-I poarta cu grija nedezlipindu-le o clipa de el,ca de o comoara.

Cind puisorii, maruntei cit firul de mac, ies din oua, pina ce s-e dezmeticesc stau gramada pe spinarea mamei, imprastiindu-se apoi ca potirnichile indata ce simt puterea de a trai pe seama lor.

Lumea maruntelor fiinte prezinta tablouri la fel cu acele intilnite in cea omeneasca. De ce oare le-am crede lipsite de judecata, de dragoste, de chibzuinta? Numai pentru ca fac parte dintre necuvantatoare ?

Paianjenii sint numerosi, mari, cu cit trec spre ecuator. Sint unii si frumos colorati. Exista si la noi paianjeni care aduc cu cei departati. Isi duc viata tot prin locurile batute de soare. Pe nisipurile de la Hanu Conachi (Tecuci) se gasesc astfel de paianjeni, cu briie aurii in curmezis, cu picioarele lungi1.

Lycosa vineaza in cimp deschis.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK