Paianjenul cu Casa in Labirint ( Agelena labyrinthica )

La fel aproape e pinza ce o tese ( Agelena labyrinthica ) paianjenul-cu-casa-in-labirint; prinde crengile tufelor marunte. E o pinza deasa, cu firele incilcite, verticala; la capatul de jos se termina printr-un tub cu doua deschideri pentru pinda. Mai fina. mai complicata, mai deasa e pinza ce o tese femeia, pentru ca in mijlocul ei sa-si puie sacul cu oua.

Mai toti paianjenii adevarati au ghinduri pentru fabricat matasea, fie ca o folosesc macar spre a inveli ouale, aparindu-le de frigul iernii.

Alteori se folosesc de firele de matase ca de un balon, ca sa se imprastie la departari mai mari de locul in care s-au inmultit.

Cine nu cunoaste funigeii, acele ate subtiri de matase, argintii, care plutesc in aerul limpede din zilele senine de toamna? Uneori sint atit de multe, incit prinzindu-se de spini ori buruienile mai rasarite de pe cimpurile noastre largi, le imbraca intr-o marama fina de matasa ce sclipeste sub podoaba broboanelor de bruma, pare ca ar fi o pinza batuta cu pietre pretioase. E o priveliste minunata. Uneori Baraganul pare inflorit din cauza firelor multe animate de scai de tot soiul. Ceata alburie se ridica incet de pe cimpii, lasind sa strabata lumina blinda a soarelui, ce invaluie firea. Funigeii, asa se numesc firele albe de matasa, stralucesc peste cimpul ars de seceta. Cind soarele se ridica si cerul devine albastru, limpede, in vazduh se intind fire albe, lungi la nesfirsit, ce plutesc in nestire, indoite putin de boarea nascuta din diferenta de temperatura. Se prind de haine, si se prind de virful crengilor desfrunzite plutind domol, cind ridicindu-se incet, cind lasindu-se in jos, ca minate de un suflu tainic al unei fiinte nevazute.

In toate vremurile si la toate popoarele au desteptat cele mai diferite ginduri si au capatat fel de fel de urme. Unii le-au socotit ca sucuri uscate de plante, altii ca sint produse atmosferice. Nu a lipsit nici credinta ca sint prevestitori de razboaie, de ciuma.

In realitate sint aparatele de calatorie ale diferitilor paianjeni marunti. Aristotel a banuit ca firele sint produse de paianjeni. In decursul vremurilor, chiar in evul mediu, s-au gasit paianjeni prinsi la capatul unora dintre fire.

Azi e deplin dovedit ca funigeii sint ate de paianjen folosite pentru pribegia prin ajutorul vintului. Cum sint pufurile de papadie, care transporta fructul cu saminta ca intr-un balon la mari departari, tot asa si aceste fire usoare, purtate de vint, transporta paianjenasi, uneori la enorme distante. Darwin povesteste ca pe corabia pe care se afla deodata a cazut ca o ploaie de paianjeni mici, macar ca se gasea la 100 km departare de tarm.

in zorii zilei senine, paianjenul cata un loc mai ridicat, in bataia vintului. Se intepeneste bine pe picioare si storcind gurguiele  de la capatul pantecului-scoate un fir de matasa si-l lipeste de locul pe care se afla. Apoi continua sa fabrice firul, care e luat de vint, burdusit, plutind indoit in aer. Cind crede paianjenul ca a fabricat destul de lung fir, deslipeste capatul funiei de locul unde l-a lipit si se lasa in seama vintului, plutind in bataia soarelui de toamna. Astfel calatoreste in zarea larga. Cind vrea sa se lase la pamint, daca firul nu s-a aninat de creanga vreunui copac, il stringe mototol cu picioarele dindarat si astfel cade incet ca si aviatorul cu o parasuta.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK