Svabi Marunti (Blattela germanica)

Svabi-marunti (Blattela germanica) se mai numesc Gandacii de Bucatarie sau Carcalacii. 

Nu e casa, in care sa nu se gaseasca svabi, adevarata pacoste pentru gospodina care tine la curatenie. In blocurile din Bucuresti se urca prin conductele de apa sau prin canalele de la bucatarie pina in randurile cele mai de sus. Nu lipsesc de pe nici un continent, caci sunt dusi odata cu marfurile pretutindeni, inmultindu-se din cale afara. Au ajuns pina si in porturile Oceanului Inghetat.

Se tin mai ales de incaperile pe unde se afla de ale mincarii. Se aduna de obicei prin bucatarii. Nu aleg. Maninca cojile ramase de la curatitul cartofilor sau ai legumelor; se strang gramada la resturile de mancare  de o acopera cu o coaja neagra. In lipsa rod orice le cade inainte, chiar haine, opinci ori hirtie.

Le place indeosebi umezeala, caldura si umbra. Au pastrat din obiceiurile stramosilor lor, neamul svabilor fiind unul din cele mai vechi de pe fata pamantului. Traiau in umbra padurilor dese de arbori fara flori, in aerul cald si umed, hranindu-se din putreziciunile crengilor si ale frunzelor.

Obiceiul acesta stravechi l-au pastrat si svabii de azi, cu deosebire ca nu traiesc in paduri, ci s-au tras pe linga om, unde afla mai lesne hrana. Nu vezi picior de svab la lumina zilei. Stau pititi pe unde pot, prin crapaturile dintre podele, dar mai ales sub coscoviturile varului si lutului de pe linga soba, vatra ori horn. De cum se insereaza insa, ies din ascunzis,cu mic cu mare, barbat si femeie, foind dupa mancare. Cum aud un zgomot, se fac iarasi nevazuti. Daca aprinzi un chibrit, orbiti si inspaimintati, fug care incotro, spre cel dintii ascunzis din cale.

Pe la noi sunt obisnuite mai ales doua soiuri.

Svabi-marunti (Blattela germanica) sunt cei mai comuni. Rar ajung cit un lat de deget sunt rosietici, cafenii mai mult si foarte vioi. Din cele trei parti ale trupului oricarei insecte nu se vad decit oua. Ceea ce socoti deodata ca e capul nu este decit dosul pieptului, ca un scut, galbui si cu doua pete negrii, lunguiete, pe care le-ai putea lua drept ochi. In realitate capul negru,cu doi ochi mari, este ascuns sub cozorocul pieptului, iar gura cu falci zdravene dedesubt; numai asa pot apuca si sfarima ce le iese inainte.

Pe cap sunt prinse doua antene lungi, subtiri, pe care le poarta in toate partile, cu ele simt mincarea. Cele trei perechi de picioare, lungi, ii fac sa se miste iute, ager, iar cind e pericol repedele le string sub trup, ca si cind si-ar da seama ca ori morti, ori cu picioarele rupte, tot una e.

Poti deosebi lesne barbatul de femeie. Aceasta din urma e mai inchisa ia coloare si cu trupul mai ascutit. Uneori insa femeia se recunoaste mai lesne dupa un pachet castaniu, in care se gasesc ouale ce-l poarta la capatul pintecului si in care se afla deodata ouale peste 30 iar mai tirziu puii. De la o vreme sacul se dezlipeste de mama, plesneste in lung iar puisorii marunti ies, imprastiindu-se in toate partile. Dupa ce napirlesc de vreo citeva ori, se pun de-a valma cu parintii la stricaciunile ce le aduc gospodinei.

Se intilnesc pretutindeni. De aceea poporul le-a dat fel de fel de numiri. Mai mare raspindire are numele de svab, socotind romanul ca au venit o data cu nemtii. Pe aiurea li se spune corhani, tarhoni si alte noroade le dau nume dupa neamurile socotite nu tocmai printre prieteni. Neamtul din Prusia le spune tot svabi adica din Sud; cel din Bavaria dimpotriva prusi. Pe valea Rinului sunt numiti frantuzi.

Pachetul se dezlipeste repede si poate fi lasat in voia intimplarii pina ce ies din el puisorii.

De aceea, svabii mari sunt mai putin numerosi decit cei marunti, caci pachetele cu oua sunt in calea primejdiilor; in schimb sunt mai lacomi, mai stricatori.

Leac de stirpirea svabilor se gaseste. Inainte de orice e curatenia si maturatul des al bucatariei, ca sa nu ramina pe jos faramituri.

Cind se ivesc se pot otravi, punindu-le in cale mamaliguta amestecata cu arsenic si ceva zahar, mijloc cam periculos pe unde vin in bucatarie gaini, pisici ori ciini, caci se pot si ei otravi. Mai lesne se prind svabii, punind o cirpa uda in calea lor. Placindu-le umezeala si caldura, dupa ce se satura, se trag in ascunzisurile cirpei, de unde a doua zi ii prinzi ca din oala oparindu-i.

Se pot imbata cu bere. Pui o strachina cu putina bere pe fund, in calea lor, avind grija de a rezema niste scindurele pe marginea strachinei, ca sa se poata urca insectele. Mirosul de bere ii ameteste, lacomia le impinge mai departe. Cad in bere si se ineaca.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK