Gargarita de Paine (Sitophilus granarius)

Multa paguba aduce gargarita-de-paine (Sitophilus granarius), un drac de gindacel nici de 4 mm de lung, negru ca taciunele si cu chitina asa de tare, incit nici nu-l poti strivi cu degetul. Nu-si gaseste loc mai bun unde sa-si puie ouale decit in boabele de griu din hambare, lovind tocmai in inima bunului gospodar, bucuros ca si-a vazut rodul strins acasa. Si batrinul si puiul se asaza pe mincate. De cum a dat in magaziile cu griu, femeia se pune pe lucru si vira cite un ou in fiecare bob de griu sau  de porumb, caci nu ataca numai griul, desi ii
place mai mult pinea alba,ci si ovazul, orzul, ba chiar si orezul. Larva, cum a iesit, roade tot continutul bobului, de nu ramine decit coaja. Partea rea e insa ca gindacul iesit din larva, ca si batrinii, se pune si el pe mincate, ciupind cind de ici,cind de colo, asa incit strica o multime de bucate. Mai mult inca. Larva netraind decit 4 saptamini, in cursul unei veri pot iesi larve si din gindacii proaspeti nascuti in mijlocul griului. S-a facut socoteala ca dintr-o pereche de gargarite, in tot cursul verii, ies 600 × 10 000 de indivizi, asa incit isi inchipuie oricine ce stricaciuni aduc. Unde mai pui ca griul atacat isi pierde valoarea, caci ce a ramas nu e bun nici de macinat, dind o faina negrie, amestecata cu sfarimiturile gindacilor. Prin transporturile de griu din o tara in alta, acest gindac s-a raspindit peste toata fata pamintului, asa incit combaterea lui a preocupat multa lume. In docurile mari, cum sint cele de la Braila ori Galati, mijlocul aerisirii si al necontenitei vinturari a griului e cel mai bun. Pe la tara se obisnuieste a se pune printre griu boz, cinepa proaspat taiata, sau lina cum e tunsa de pe oi ca sa nu i se duca usucul de pe dinsa. Gindacilor nu le place mirosul si fug.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK