Groparul (Necrophorus vespillo)

Cu drept cuvint multi adeseori se intreaba: Ë Pe fiecare zi pier atitea animale marunte pe fata pamintului: soareci, vrabii etc. Cum de cadavrele lor nu imputesc locurile cu miasmele iesite din. putrezire ? Ce se face cu ele ? Û 
Natura a ingrijit si de aceasta. Unele pier in gaurile lor adinci, unde ramin inmormintate ca si cadavrele oamenilor. Pentru multe altele, insa natura a creat ciocli, care ingrijesc ele ingroparea lor.
Unul din acestia este Groparul (Necrophorus vespillo), un gindac frumos in felul lui. E micut la trup si-l recunosti repede dupa cele 2 briie latute, portocalii, pe aripile negre mai scurte decit pintecele. Are si la git o  salba aurie, dupa cum si virful, ca o maciuca, al antenelor, tot galben e. Prin antene simte indata mirosul de cadavru si se pun pe lucru, perechi-perechi sau in tovarasia altor gropari. In citeva zile soricelul sau vrabia este ingropata. Asa de harnici ce sint, incit doua perechi de gropari, in 5 zile, au ingropat" 2 cirtite, 4 broaste, 3 pasaruici, 2 cosasi si pe deasupra matele unei broaste si 2 bucati de ficat de vaca, .
Cum fac? Scormonesc pamintul in jurul cadavrului,   cu picioarele  de dinainte, repede, repede, asa incit cadavrul tot se afunda, pina cenu se mai Vede la fata. De altfel nici pe gropari nu-i gasesti decit cind incep lucrul, caci sapa tot pe dedesubt, si rar barbatul mai iese sa controleze daca nu se vede cadavrul. Sau facut numeroase experiente prin care se arata ca groparul cauta sa inlature piedicile ce i se pun in cale.S-a aninat un soarece de un bat, legind cadavrul cu o sfoara. Groparii s-au urcat, au ros sfoara; si-au luat astfel in primire cadavrul. Alteori au sapat pamintul de la radacina batului de care era spinzurat cadavrul, facindu-l sa se rostogoleasca la pamint.
Pentru ce savirsesc ei toate acestea? Nu pentru ei, caci cit muncesc abia daca sug ceva din sucurile iesite din putrezire. O fac pentru puii lor. Dupa ce cadavrul e acoperit cu tarina, femeia pune sub el ouale din care ies larve; acestea gasesc mincarea de-a gata. Groparul, la munca lui, nu-i e frica nici de dusmani, caci pe linga ca improasca un suc urit mirositor, dar scoate si un tiriit, frecind virful aripilor pe pintecele scorojit. Dusmanii lui neimpacati sint insa niste acarieni marunti, un soi de riie, care adesea le acopera trupul.
In societatea groparului se tin o sumedenie de alti gindacei care se hranesc cu cadavre. E o masa imbelsugata pentru toti. Dintre acestia mai mare e Phosphuga atrata, un gindac negru puturos: se recunoaste prin aripele care trec de marginea pintecului, formand un soi de streasina de jur imprejur.
 

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK