Paduchii sau Purecii de Plante

Ceea ce sint cicadele pentru tinuturile calde, la noi sint paduchii numiti si purecii-de-plante. Sint inruditi insa si prin constitutie, avind trupul la fel alcatuit si mai ales gura. Sint inruditi insa si prin unele obiceiuri, cum e acela de a trai gramada, de a da din ei sucuri folosite de furnica bunaoara.

Nu e copac care sa scape de pacostea lor, spaima gradinilor, mai ales pentru cei care cultiva trandafiri. Paduchii-de-frunze insa se asaza de cum da primavara si pe fragedele rasaduri, asa incit devin uneori ca o adevarata plaga pentru cultivatori.

Stau in colonii dese, tinar cu batrin, forme inaripate cu altele fara aripi. Toate au trupul grasun, greoi cu picioare subtiri. De aceea pare ca le e lene sa se miste din loc si stau unde s-au lasat, aproape toata vremea cu trompa virita in tesutul fraged al plantei, pompind intr-una din sucul hranitor al gazdei. Asa se lamureste ca se ingramadesc mai ales in partile tinere ale plantei, pe bobocii de trandafir, la subsuoara frunzelor unde sint mugurii sau pe dosul frunzelor, bucataria plantei. Stau toata vremea si sug aceasta le e singura lor munca.

Majoritatea speciilor de homoptere sint daunatoare agriculturii. Atit adultii cit si larvele sint fitofage. Combaterea lor se realizeazajmn mijloace chimice sau cu ajutorul dusmanilor lor naturali (coleoptere coccinelide, himenoptere braconide, calcidide, cinipide, diptere sirfide si cecidomiide etc.) .

La ele se intampla minunea nasterii puilor din insecta nefecundata. Dintr-un ou marunt, ascuns in crapatura cojii de cu toamna, iese un paduche nearipat. E mama tuturor celorlalte fiinte ingramadite in jurul ei. Ea naste pui, fara imperechere. Fenomenul e cunoscut sub numele de partenogeneza si e unul din cele mai grele taine de lamurit. Puii cresc si pot da la rindul lor, pe aceeasi cale, alti pui. Cea mai mare parte sint neinaripati si stau linga mamele lor. Unii capata aripi, prin mijlocul verii, si pot zbura, ducind semintie pe alte plante, unde si cele aripate dau pui tot pe cale partenogenetica.

Se apropie insa toamna. Frigul ameninta neamul cu pieirea, caci trupul e plapind. Atunci se intimpla imperecherea intre femei nearipate si barbati aripati. Astfel, femeia poate da oua fecundate, pe care le ascunde prin crapaturile de scoarte, la adapost, asemenea oua marunte fiind de o rezistenta fara seaman fata de frig. Ouale ierneaza, iar cind soarele da de veste ca primavara din nou a sosit, din ou iese iarasi o insecta nefecundata care da pui; povestea se repeta an de an.

Partenogeneza sau ginogeneza (inmultirea fara fecundare, din organisme femele) este un fenomen destul de raspindit la nevertebrate si chiar la unele vertebrate. Unele din acestea se inmultesc exclusiv prin partenogeneza, altele au si generatii sexuate. Partenogeneza este determinata atit de factori interni ai organismului (de natura genetica), cit si de factori externi (temperatura, lumina, hrana etc) .

Din ouale care au rezistat peste iarna apar femele partenogenetice. in timpul veri se succed mai multe generatii de femele partenogenetice, majoritatea fara aripi; apar insa si forme aripate, care asigura raspindirea speciei pe alte plante. Toamna apare generatia sexuata, formata din masculi si femele. Prin fecundare rezulta ouale de rezistenta.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK