Fluturele Coada de Rindunica (Pupilio machaon)

Usor atrage luarea aminte Fluturele-cu-coada-de-rindunica (Pupilio machaon), nu numai prin frumoasa coloare delicata a aripelor, dar si prin zborul lui agitat, neegal. Cind bate repede din aripi, pare ca ar vrea sa apuce razna, cind se lasa lin ca rindunica, la fata pamintului, cind abia da din aripi, adastind cu placere pe flori. E adevarat un fluture, in intelesul pe care poetii il dau acestor insecte. Pare ca nu are nici o grija, iar viata lui fericita se scurge numai in jocurile din aerul caldut  imbalsamat cu mireasma florilor. Felul de viata e potrivit cu imbracamintea lui, in care se reflecta toate colorile florilor. Pinza aripelor e galbena ca de pucioasa, peste tot. E tesuta insa si cu alte colori. De-a lungul marginii aripelor de dinainte pe linga o bata larga e si o betita ingusta, neagra, iar intre ele un sirag de margele galbii. Pe aripele dindarat sint benzi albastre ca floarea inului intinse ca un abur, intre dungulitele negre si suvite tot negre. Doua pete purpurii, ca doi ochi, se gasesc la capetele aripelor dindarat, prelungite ca si coada rindunicii. Si trupul e imbracat in catifea galbie, avind pe spate o esarfa neagra in lung.

E un fluture mai ̳impatic۠si prin aceea ca omida lui nu aduce mari stricaciuni, traind pe trunchiurile de morcov, pe patrunjel, care de obicei dau repede alte frunze in locul celor mincate. Larva e draguta. Aduce aminte de imbracamintea tigrului. Grasuna si durdulie are pielea verzuie lucitoare cu dungi negre pe coaste, patate cu alb, pare ca ar fi batuta cu pietre scumpe. Mai are o insusire, care face spaima copiilor. Cum sta ea lenesa si grasa, pe trunchiul verde de patrunjel, daca o atingi cu degetul sau cu un pai, deodata scoate de dupa ceafa doua cornite galbii din care improasca un suc ce raspindeste un miros patrunzator. E chipul ei de a-si apara pielea.

Ceea ce e fluturele-cu-coada-de-rindunica, prin locurile joase de la noir Å°utindu-l prinde orisicine are ochi pentru frumusetile naturii, este fluturele care poarta frumosul nume de Parnassius apollo. Se recunoaste imediat dupa infatisarea aripelor. Cele de dinainte sint ca si ale albilitei, cele dindarat au insa marginile taiate rotund, ceva scobite inspre partea trupului. Si el are haina alba, dar marginea aripelor de dinainte stralucesc ca sticla, avind pete negre, iar cele de dinapoi au doua pete rosii ca singele inconjurate de o tivitura neagra. Este atit de cautat de catre colectionarii de fluturi, pentru podoaba colectiei lor, incit in unele parti din Germania a devenit rar.

Daca ar fi sa se descrie toti fluturii de la noi, care zboara ziua in plin soare si printre flori, n-ar ajunge nici cuprinsul volumului intreg.

Nu poate insa ramine nepomenita o grupa de fluturasi mai maruntei a caror imbracaminte albastrie ii fac asa de draguti, incit fara sa vrei te opresti si-i privesti, cind se zbenguiesc deasupra covorului plin de flori boghioase din pajistea inflorita.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK