Porumbacul (Hyles euphorbiae)

Fluture mare este si Porumbacul (Hyles euphorbiae) mai frumos decit striga. Aripele lui de dinainte mai ascutite la virf sint galbene si cu dungi cafenii, pe cind cele de dindarat au toate colorile pe ele. Linistit, aproape nu-l vezi; isi alege o coaja de copac batrin sau o piatra cu licheni pe ea. Aripele de dinainte, mari, le tine asa ca acopera cu ele si pe cele de dindarat, mai vioi colorate. Spatele neacoperit de aripi, are o coloare inchisa, maslinie. Sta nebagat in seama toata ziua. Cum se insereaza, zboara ca o sageata. Se duce la o floare, dar nu se pune pe ea, caci are trompa lunga, dreapta, pe care o vira in corola, din zbor, ori tinindu-se ca vinturelul, filfiind repede din aripi.

Frumoasa e si larva. Nici nu-i pasa ca e imbracata intr-o haina deschisa, verzuie, lucitoare, impiestritata fel si chipuri.

Nu maninca decit frunze proaspete de laptele-ciinelui, in vederea tuturor pasarilor, care nu se ating de ea sa moara de foame. Nu doar ca se sperie de  Fapt  (asa zice poporul larvei), desi acesta tine capul amenintator in sus, iar la coada are un corn .Nu-l ciupesc, pentru ca are un miros asa de urit, incit nu stie pasarea cum sa-si curete ciocul mai repede.

Dupa ce a ajuns cam cit degetul cel mic de lunga, larva se moleseste, se scoboara, isi cauta un loc in pamant, se invaleste intr-o pinza de matase si se schimba in nimfa, din care iese apoi fluturele.

Mai toate neamurile acestor fluturi au particularitatea de a nu se prea putea lesne deosebi de locul unde stau ziua. E un caz interesant de mimetism.

Au coloarea cam ca a suportului pe care stau si adesea treci pe linga sfinxul-de-pin fara sa-l poti dintr-o data vedea, ci seamana mai mult cu un solz cafeniu din coaja. 

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK