Rachitarul (Cossus cossus)

Cel mai des intilnit la noi este Rachitarul (Cossus cossus), un fluture care zboara numai noaptea. Toata ziua sta lipit de coaja salciilor si are iarasi o imbracaminte asa facuta, numai pistrui si linii cafenii, cenusii, negre, incit ai jura ca e un solz desprins din scoarta copacului. Pe cit fluturele e de linistit si lenevos, pe atita e de harnic  sfredelusul, larva lui. Cum a iesit din ou, se pune pe ros, cu falcile ca niste ferastraiase. Intii roade sub coaja, apoi se intinde in lungul trunchiului. Lemnul nefiind o hrana tocmai satioasa,larva traieste vreo 2 ani in inima copacului, schimbindu-si imbracamintea de citeva ori. Ajunge mare, cit un deget. La inceput trandafirie, devine uricioasa, grasa, cu pete mari pe spinare si elimina din ea un suc asa de mirositor de acid salicilic incit de pe departe poti sti care rachita e atacata. Dupa doi ani, omida se schimba in nimfa; din rumegatura de lemn, incleiata, isi face un invalis ca un sicriu. Cu larva acestui fluture s-au facut experiente interesante ca sa se vada daca pot sa ierneze pe gerurile mari. S-a constatat ca omizile inghetate bocna, incit lovite se sfarma ca sticla, daca sint puse intr-o odaie incalzita tot incetisor, isi vin in fire si se misca. Dar daca dimpotriva se pun in luna lui Martie, deci cind a inceput  in trupul lui semnele vietii active, intr-un aer rece de zero grade celsius omizile pier.

Cit stau iarna la adapost, traiesc intr-un soi de amortire. Nu-s moarte, dar nici vii de tot. Respira, dar rar si slab; circulatia e inceata de tot; hrana este luata din rezervele de peste vara, dar tot pe sponci. E ca o masina care sta in statie, cu aburii sub presiune si cu focul gata sa arda mai intens. De aceea gerul nu are ce opri mai mult. Cind insa incep schimburile de hrana mai vii, atunci orice schimbare  aduce moartea.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK