Leul Furnicilor (Myrmeleon formicarius)

Se aseamana mult cu pseudoneuropterele, dupa cum arata numele. Au fost despartite pentru ca neuropterele au metamorfism complet, cu larva si nimfa.

Obicei carnivor are larva de  Leul Furnicilor (Myrmeleon formicarius). Ca adult seamana eu o libelula, dupa corpul lungaret, subtire, numai ca antenele sint ca de fluture, umflate mai mult la capat. Cind sta linistit, trupul e invelit de 4 aripi, stravezii ca de borangic, mai ales ca si nervurile sint des tesute ca intr-o pinza rara. E intilnit mai ales inspre padurile de brazi. Sta toata ziua lenes, aninat cu picioarele de crengute, de ai crede ca e mort. Numai catre seara cit mai zboara, incet si putin.

In schimb copilul, larva, e un drac si jumatate. Mai rar atita deosebire intre apucaturile lui si ale parintilor. Ca forma seamana cu un paduche ceva mai latut, dar cu pieptul ingust; la cap are doua cangi ascutite si lungi, care iti spun de mai inainte ce poama e.

Traieste in pamint; ii plac locurile nisipoase sau cu tarina uscata, in care isi sapa capcana. E o minune cum lucreaza si ce forta desfasoara. in citeva secunde sapa in nisip o groapa ca o pilnie, in fundul careia se infunda, de-i ramane afara :numai capul cu cangile.

Interesant e cum sapa. Pintecele cu chitina groasa e si sfredel si sapa. Cu capul, adevarata lopata, azvirle nisipul chiar la 2 m departare, in felul buhaiului miniat.

Daca intalneste o pietricica in cale sau o apuca cu cangile si o scoate din drum sau o azvarle cu dosul capului cit colo. Asa de iute ce lucreaza, incit se formeaza in locul acela un virtef de nisip, pare ca ar fi o  minuscula masina rotatorie.

Dupa ce si-a facut capcana, se pune la pinda.

De unde sa stie biata furnica ce o asteapta. Ea fuge, harnica cum e, cu hrana; in gura. Cind ajunge la marginea leicii, pentru dansa e o prapastie, nisipul, se naruie si furnica se rostogoleste drept in, ghearele fiarei Daca cumva in drum are vreme sa se opreasca din rostogolire, fiara din fund o improsca cu nisip, de o face sa-si piarda cumpatul si cade la fund.

Dupa ce o maninca, partile chitinoase, ramase, le azvirle afara din pilnie, spre a tine peretii curati.

Cind i-a venit vremea sa se schimbe in nimfa, se infunda in nisip; isi tese un invalis solid, intarit cu fire de nisip si asteapta. In primavara iese insecta plapinda, tremurinda, ce-si duce viata aeriana cu nevinovatia unei fiinti delicate.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK