Broasca de Camp (Pelobates fuscus)

Broasca de camp (Pelobates fuscus) e o specie ratacita pe la noi, desi nu ajunge bunaoara pina in Bucovina. Neamurile ei mai apropiate se proslavesc la umezeala si caldura tarilor dintre tropice si ecuator, unde nu cunosc ce e piscatura gerului si unde se imbraca in haine frumos colorate, ca mai toate vietatile de pe acolo.

Ratacita, asa cum e, nici nu vrea sa se arate decit cum innopteaza; rar, pe o vreme ploioasa si calda, se avintura si ziua. Altfel sta ascunsa pe sub radacinile de copaci, fiind mestera in sapatul gropii, in care se pituleste. Cu degetul mijlociu, lung si avind la virf un mont mai virtos, repede scurma tarna si se vira de-a-ndaratelea. in citeva minute a disparut din fata observatorului, parca a intrat in pamint. Daca da cumva de o piatra si nu mai poate scurma, isi stringe iute labutele de dinainte, linga git si se preface, ca vulpea din poveste, moarta.

La trup aduce cu broasca-riioasa, are ceva insa si din infatisarea broastei de balta.

E ceva mai zvelta decit cea dintii, e ceva mai mica decit cea de pe urma. La cap se deosebeste si de una, si de alta; are capul mai tuguiat, iar oasele sprincenelor mai iesite, formeaza ca o streasina ochilor. Si dupa ochi o poti lesne deosebi. Pupila, lumina ochilor, e ca la mita, verticala, pe cind la broasca-de-balta este ca o elipsa orizontala, la buhaiul-de-balta ca un as de cupa, la broasca-riioasa ca un romb lungit tot vertical. Sint semne dupa care, printre altele, se pot deosebi cele patru genuri de broaste din tara noastra, in afara de buratec, recunoscut si de un copil.

La imbracaminte e poate cea mai frumoasa dintre broastele de la noi. Pielea este neteda, moale, cu foarte putine besici ca niste negi, mai multi si mai marunti pe partea dindarat. Cenusie sau castanie, deschis pe spate, are niste pete mai cafenii, incondeiate cu dungi alburii, asa incit spatele a fost asemanat cu o harta colorata, cu insule si fluvii. Sint exemplare la noi, cum s-a gasit prin Baragan, cu spatele roscat, caramiziu, asa incit aduc mai bine aminte de neamurile lor departate din tarile calde.

Nu trag ia apa decit in vremea imperecherii; altfel gasesc destule insecte, hrana lor obisnuita, pe uscat, tinindu-se mai mult la sesuri. Sint dintre cele care isi pun ouale in balta mai devreme, insirate ea un sirag de margele pe o lungime de un metru, aninate de papura, ierburi. Larva care iese, creste repede, intrecind in lungime larvele tuturor celorlalte broaste. Pe cind batrinii abia au jumatate de decimetru de lungime, o asemenea larva, cu coada lunga poate sa fie si de 17 cm.

Cum a capatat picioare, larva iese din balta si asa de mare le este coada incit le mai ramine un capat si cind sar pe uscat, ca broscute.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK