Buhai de Balta de Munte (Bombina variegata)

In serile linistite de vara, chiar cind prin apropiere nu este nici un iaz ori piriu, ci numai smircurile adunate pe fundul vaiugelor de la izvoare, deseori se aude o inginare de tonuri simple nu neplacute, care nu sint asa de stridente, nici asa de variate ca ale broastei obisnuite. Acelasi glas monosilabic, cu intonari deosebite: hu, hu, pare ca ar fi niste lovituri simple, surde, de toba. E glasul Buhaiului de balta  (Bombina bombina), nume dat de popor si unui stirc al carui glas, in adevar, la sfirsit pare ca e un muget scurt.

E o broasca destul de des intilnita la noi; seamana cu broasca-riioasa, pentru ca e buboasa pe spate, de care se deosebeste lesne, cind o rastorni pe spate. Buhai de balta - de munte (Bombina variegata) cu pintecele ca uns cu galbenus de oua.

Se tine mai mult la in zonele de deal si de munte  culoarea vie a pintecelui nu e una peste tot,ci e patata cu pete cenusii-negre sau cafenii sint pretentioase. Nu le trebuie iazuri intinse, adinci, unde sa-si poata arata maestria in inot. Se multumesc si cu un ochi de apa, ramas dupa o ploaie mai mare. Nu le plac, de asemenea, nici apele curgatoare. Cind sint nevoite sa calatoreasca pe uscat, dar numai prin locurile umede si ferite de bataia soarelui, sint comice de tot la mers. Sar asa de repezit, incit fac tumbe si cad pe spate. Repede se zbat, dau din labe × cele de dinainte cu 4 degete-nelipite, pare ca sint niste miini grasune de copil × si se intorc spre a-si continua drumul. Tot asa de repezite sint si la apucat hrana. Cind se nimeresc ca doua sa prinda deodata o rima, e o placere sa le vezi, zbatindu-se, sarind, pina ce ajung sa suceasca trupul lungit al bietului vierme rupindu-l in doua. Multumita, inghite fiecare partea ce i-a ramas in gura, stergindu-si botul cu labutele de dinainte.

Prin miscarile iuti, par mai nervoase decit celelalte broaste. Cind le netezesti de-a lungul spinarii, cad intr-un soi de letargie, incovoindu-si spinarea ca o covata. Cind vad ca e un pericol mai rau, se rastoarna pe spate aratindu-si culorile vii de salarnizdra, ca si cind ar zice: pazeste-te, nu sint de loc placuta la gust. Si, in adevar, asa e. Sint crutate ca si broastele-riioase, pentru ca, iritate, dau din ele, mai ales pe coapse, un suc unsuros, ca de sapun, care e destul de iritant. Daca se tin intr-o cutie mai multe broaste de acest soi si mirosi aerul din cutie, te apuca stranutul, parca ai mirosi amoniac. Cum vine iarna, in felul celorlalte broaste, se ascund in mil si asteapta vremea buna.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK