Dihorul (Putorius putorius)

Mai mic decit jderul este  dihorul  (Putorius putorius), spaima gospodariilor. Se intilneste pretutindeni in tara la noi, de la munte pina in ses, mai rar in paduri sau in Baragan.

Cum se insereaza, se furiseaza ca un tilhar. Nu e pretentios ca vulpea. Ajunge pina la gaini; daca poate fura una, stringind-o de git, ca sa nu ciriie, e bucuros. De nu, se multumeste cu ce-i iese in cale: guzgan, soarece de cimp ori chiar carabusi. Temeiul hranei lui este salvarea lui deoarece  prin stirpirea lor mai rasplateste din daunele ce aduce omorind pasarile din curte. Nu se teme chiar de vipera, caci nu-i pasa de veninul ei.

Cit e de mic, n-are nici 40 cm lungime, nu numai ca e neastimparat, dar e indraznet fara pereche. Se incumeta uneori sa sara si la om, cind e minios, iar de vulpe ori cini nu se intimideaza. Le rezista. Nu-l pot suferi din cauza unui miros urit ce-l imprastie, ceea ce uneori ii tradeaza urma.  Blana lui castanie pe spate, aproape neagra pe burta, are (pe git si pe coaste un abur mai deschis.

Dihorul se recunoaste desne dupa niste pete albe deasupra ochilor.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK