Rasul (Felis lynx)

Fiara cruda si fara crutare este risul (Felis lynx), odata raspandit dm muntii Banatului pina-n ai Rodnei. Azi sint mai rari. Prin Banat si muntii

Olteniei se afla tot mai putini. Nu lipsesc insa din padurile celorlalti munti ai Romaniei, din Buzau si pina-n Bucovina, de Sud.

Aiurea risii sint mai urmariti decit lupii. Se tine socoteala de fiecare ris omorit. Asa, bunaoara, in Tirol ultimul a fost impuscat in 1872, Mai03.

Risul este urmarit, pentru ca, asemenea tigrilor, este setos de singe. Simte placere numai cind soarbe singele ce gilgiie, cald, din arterele de la ,git, deschise.

Sta pitulat ca si pisica, pe dosul unei crengi, pe unde stie ca trec caprioarele, caprele-negre, la adapat. Dintr-o saritura e in spatele bietei victime, cind nici nu se gindea ca o asteapta moartea. Isi infige ghearele ascutite cu atita putere, incit, odata, in Norvegia, a intrat in stina o capra, ingrozita, buimacita, in spate cu un ris, care n-a apucat sa-i infiga coltii in git, dar nici n-a mai putut sa-si descleste ghearele incirligate din pielea caprei.

Prin aceasta tocmai e periculos. E atit de setos de singe, incit ucide cit poate. Numai patru risi, intr-o vara, au ucis peste 150 capre si oi, in muntii nostri.

Are infatisarea unui motan cu favorite si cu cate un mot de par la virful urechilor. In schimb are trupul mai gros si mai ales gheare puternice, care amintesc mai degraba pe ale unei pantere. Blana e deasa, moale, rosiatica, pe spinare cu pete negre, ce variaza de la animal la animal. Pe burta si pe partile interne ale picioarelor parul este mai albicios.

Intreaga lui salbaticie, din ochi se vede. Cei vechi credeau ca poate vedea si printr-un perete, de unde si vorba Ë a avea ochi de ris Û , vedere patrunzatoare. Academia dei Lincei, veche institutie stiintifica italiana, si-a luat numele de la ris, tipul animalului cu vedere agera.

Taria animalului e in picioare, inalte, groase, puternice, avind la degete adevarate cultuce de grasime, asa incit nici nu se simte cind calca. Coada  e scurta, ca retezata.

Are toate insusirile unui adevarat animal de pinda. Se catara ca o veverita, sare ca un tigru, vede ca un vultur. Rabda de foame cit poate, intins, in asteptare, pe o creanga de copac. Dar atunci vai de caprioara pe care o intimplare o aduce pe sub locul de pinda al fiarei. De cum aude un fosnet, isi deschide ochii, care-i stralucesc ca doua opale. Un tremur ii strabate trupul. E cu atita mai atent, cu cit fosnitura pasilor caprioarei, ce calca domol, fara grija, se inteteste. Cind caprioara, la randul ei, prinde de veste ca e pindita, da sa fuga, dar e tarziu. Cu o saritura fiara cade ca o minge in spatele caprioarei. Cu ghearele ca niste iatagane s-a infipt in grumazul ei, iar cu coltii ii deschide carotida. Singele gilgiie; caprioara se poticneste; cade cu geamat de invins. Ospatul se termina repede, cit singele nu se incheaga si trupul nu se intepeneste. Nu-i plac cadavrele, iar din trupul cald al victimei nu sfirteca decit anumite parti, cum e gitul imbibat de singe ori

maruntaiele.Tragedia din linistea muntilor s-a terminat. Potolindu-si foamea, se retrage indarat in culcusul lui, sub o stinca sau in vizuinea unei vulpi. Daca insa o noua victima ii iese in cale, nu se da in laturi de la omor. Setea de singe e mai tare. Omoara cit poate, unde si cum poate. Daca nu gaseste vinat mare, nu se da in laturi nici de la o veverita ori chiar soarece, mai ales in vremea cind trebuie sa duca de mincare si puilor, dragalasi ca toti puii, chiar cind sint ai unei fiare.

N-are alti dusmani decit pe om, care-l vineaza fara crutare, socotindu-l drept una din cele mai stricatoare fiare. Vinatoare periculoasa si mai ales nu totdeauna cu succes, caci inteligenta animalului il face sa scape din incercuirile cele mai grele. intr-o clipa e in virful unui copac, pentru ca de acolo, printr-o saritura indrazneata, sa cada in ascunzisul des al unui stufaris. E vinat si pentru blana lui cautata.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK