Caprioara (Capreolus capreolus)

Printre rumegatoarele salbatice de la noi, caprioara (Capreolus capreolus) este raspindita de la munte pina-n ses. E o podoaba a faunei noastre. Nici nu-mi pot inchipui o priveliste mai frumoasa decit o fineata presarata eu miliarde de diamante sclipitoare — roua de vara — cu flori, fel de fel, iar in mijlocul lor, pascind linistit, tapul cu blana lui rosie aprinsa» .

E un animal elegant, blind, cu privirea inteligenta, Lung pina la 1,5 m, are trupul proportional,, mai inalt la, umeri, ceva mai lasat la solduri. Gitul e potrivit de lung, iar capul scurt. Niste ochi mari, blinzi ca de antilopa, cu genele de la pleoapa de sus lungi, dau privirii o deo¬sebita expresie de gingasie. Urechile relativ mari sint mai deschise in coloare pe dinafara decit restul cor¬pului. Picioarele inalte, subtiri, sint proportionale cu trupul. Drept coada, un ciont scurt inconjurat de o pata mai deschisa la culoare. Coloarea parului se schimba, caci napirleste in Mai si Septembrie. Vara e scurt, des si mai mult ruginiu pe spate, mai deschis pe pintece. Iarna e mai lung si suriu pe spate,batind in cafeniu. Iezii, nespus de dragalasi, sint ruginii peste tot cu pete albe neregulat azviriite. Familia Cervidae este reprezentata in fauna tarii noastre prin 3 specii. In afara speciilor descrise in acest material, se mai intilneste si cerbul lopatar (Dama dama), colonizat, dupa anul 1848 mai intii in unele cerbarii din Transilvania, lasat apoi liber in padure .Este foarte rar .

Tapul se cunoaste dupa coarne si pamatuful de par de la teaca. Coarnele scurte, pe carele pierde in fiecare iarna, in timp de patru luni, cresc la loc. Din sulitar, coarne de sulita, iedul de un an ajunge tap cu furculita, apoi tap cu 6, adica cu cite 3 ramuri scurte la fiecare corn. Asa devine matur, bun de bataie. Carpioarele sint pasnice nu traiesc ca cerbii, in cirduri mari, ci cel mult in pilcuri avind in frunte o caprioara batrina, iar la coada un tap in virsta, experimentat. Pasc in poienile padurilor; se avintura si in pasunile tihnite.Caprioara orice frunza gaseste, cu aceea se hraneste. Cind e pericolul mare, poate fugi iute si sari peste huceaguri ori garduri inalte. De regula insa se tin linistite. Sint foarte fricoase. La cea mai slaba miscare suspecta, inceteaza de a mai paste, ridica in sus capul si cerceteaza cu ingrijorare in jur la nevoie «latra» tapul mai scurt, capra mai prelung.

Caprioara nu fata decit unul, cele mai batrine mai fac doi iezi, care sint de o dragalasenie fara seaman. La cel mai mic semn al mamei, care-l apara cu indirjire, se tupileaza la pamint, isi intind capusorul si asteapta sa treaca amenintarea, in pericol isi striga mama cu un suier lung.

La scurt timp dupa nastere, zbenguindu-se ca toti iezii, se iau dupa mama, care nu-i lasa din ochi o clipa.

Noaptea o petrec mai mult la pascut, iar dimineata se retrag in padure, unde este mai mult tufaris. intreaga familie trebuie sa fie necontenit Ia veghe. De coarnele tapilor batrini, ca si de lovitura copitelor lor, din goana, se teme nu numai vulpea, dar si lupul, in schimb caprioara si mai ales iedutii sint prada tuturor fiarelor. Chiar si dihorul stie sa rupa carotidele unui iedisor. Nici vulturii ori huhurezul cu ghearele ca niste cangi nu-l cruta. Mai rau decit dusmanii cei mari, sint cei maruntei, care ii dau in seama celor dintii, slabindu-i sau chiar omorindu-i. Pe linga larve de insecte care traiesc in nari, pe linga capusele ce-i sug singele, sint periculoase mai ales o cordea -Tenia , ce le aduce capierea, si o galbeaza.

Cel mai de temut dusman e insa omul, care nu le cruta nici chiar in vremea oprita de legi. Le vineaza fel si chipuri; la pinda, la goana cu ciIni sau le inseala chemind tapul cu fluierasul din lemn, mai ales in vremea alergatului, cind tapul crede ca-l cheama capra si se apropie increzator pina-n bataia pustii.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK