Mistretul

Nerumegator este mistretul, porcul-salbatec (Sus scrofa ), cu infatisare atit de deosebita de a celorlalte mamifere de la noi. Seamana cu porcul domesticit, caci sint neamuri apropiate; cel din curte, cu varietati atit de multe, se trage doar din mistret.

Acesta este mai aspru la cautatura, cu capul mare, inalt la greaban. Cind il zaresti, iti da impresia de putere salbateca, agera.

Taria lui e in git si cap. Ritul gros e fierul plugului ce scormoneste pamantul dupa rimaturile lui ii dai de urma. Capul, dar mai ales ritul, e si arma lui de aparare. De coltii lui mari, lungi, indoiti se fereste nu numai cainele, dar si ursul. Sint pumnale primejdioase cu care usor spinteca burta oricarui dusman ce s-ar apropia fara precautie. De aceea, temut, nu prea e atacat nici de chiar lupul flamind, caci isi teme pielea. Nu i-ar fi de folos lupului nici sa sara in spatele mistretilor in pielea groasa de la ceafa, mistretul are o adevarata pavaza la grumaz si in dreptul umerilor, existand o placa cornoasa de doua degete de groasa, pe care chiar glontele cu greu o strabate. De altfel si pe restul trupului are piele groasa si par lung, negru, care il apara de minune. Scarpinindu-se mereu de coaja copacilor, mai ales in padurile de brazi, ajunge sa capete pe piele o patura de rasina, iarasi aparatoare.

De aceea traieste nesuparat de nimeni, afara doar de vinatori ii place umbra padurilor, prin apropierea apelor si a mocirlelor in care se balaceste in vreme de arsita, un obicei si al rudei sale indepartate, hipopotamul, ca si al porcilor domestici.(desi se pare totusi ca dupa ultimele cercetari hipopotamul nu se inrudeste cu porcul )

Se hraneste cu jir, cu ghinda, cu radacini, dar nu se da in laturi sa manance insecte, serpi, oua de pasari sau soareci de padure. Maninca de toate, e omnivor.

Spre toamna, cind fructele sint coapte, n-are nici o grija. Atunci se ingrasa bine. Atunci este insa si stricator, caci iese din padure si se indreapta noaptea spre ogoarele cu papusoi ori cu cartofi. Da o grija mai mult agricultorului,   trebuind   sa   faca focuri   si   sa   stea la pinda   toata   noaptea.

Atunci, catre toamna, cade mistretul  in fierbintelile dragostei, Vierii dau lupta strasnica intre ei, cu furie, repezindu-se unul la altul. Coltii zdraveni nu sint folositi atita in contra dusmanilor, cit in lupta dintre barbati. Cel invins, de multe ori cu o rana grea, se retrage grohaind  cel invingator se bucura de favoarea scroafei, care asteapta linistita prin apropiere. De aceea si coltii sint mai ascutiti, mai periculosi, la mistretul de 3 × 4 ani, in plina putere. La cei batrini, coltii se indoaie in afara, se rod si de multe ori se rup.

Cit de mestera este natura in cele mai neinsemnate amanunte!

Dupa 4 × 5 luni, scroafa fata 4 × 10 godacei, draguti prin imbracamintea lor, care se deosebeste cu totul de a parintilor. Pe cind batrinii au parul, iarna, negru-cenusiu, iar vaga mai roscat, purceii sint cu parul galbui si cu dungi negre si albe in lungul trupului, pare.ca i-ar fi insemnat cineva anume cu o pensula.

Veseli, zglobii, ca puii tuturor animalelor, nu se departeaza ele scroafa nici o minuta. Alaturea de mama, veghetoare, puternica, n-au grija. O clipa de neascultare, daca se ratacesc, lupul ii pindeste si chiar cumatra vulpe se incumeta sa le incolteasca gitul.

Avind hrana din belsug, fiind fara dusmani, mistretii cresc in voie; se inmultesc prin unele locuri in chip primejdios pentru campurile semanate. Un mistret batran, doborat la Reghin, cintarea 320  kg.

Traieste la noi de la munte si pina in baltile Dunarii. De multe ori insulele plutitoare de plaur, in Delta, duc cu ele si cite o familie de mistreti, care se simte bine in calatoria pe luciul ghiolurilor. Mistretii din plaur, potrivit locului, sint mai inalti in picioare si cu coltii mai mari decit cei din paduri.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK