Cartita (Talpa europaea)

Cartita (Talpa europaea) isi duce viata in cotloane subpamantene, tuneluri ramificate, cu rasuflatori in dreptul musuroaielor bine cunoscute, spaima gradinarilor. Trupul si obiceiurile ei sint dupa felul vietii. Trupul e ca un cilindru terminat la capete prin doua conuri, un valatuc imbracat cu blana moale, matasoasa, ca sa alunece lesne; e cernit la coloare asemenea intunerecului    din    canalelefara lumina, asemenea noptii, cind animalul se incumeta sa iasa din tainitele lui obisnuite.

Trupul e o masina vie pentru sapat  tunele.   Drept sfredel serveste botul ascutit,cu un zgirci la virf, ce-i da 

mai multa tarie. Drept sape servesc labele de dinainte, scurte, vinjoase, date-n laturi, cu unghii ascutite, lungi, adevarati dinti de grebla. Cu labele de dinapoi azvirle tarina iesita din saparea canalelor.

In intunericul in care, noapte si zi, traieste, vederea nu prea i-ar folosi. Ochii sint mici, ca niste crapaturi in pielea care aproape ii acopera. Si urechea din afara ar stingheri animalul in alunecarea lui grabita prin tunele. De altfel sunetele se transmit mai lesne prin pamimt.. Bataia ceasornicului se Ë aude Û tot asa de bine, cind il pui pe virtful capului. Daca ochii sint inchirciti, in schimb simtul pipaitului inlocuieste serviciul lor. Nici nu poate fi adusa alta fiinta, ca exemplu, care sa dovedeasca puterea legii de adaptare, dupa imprejurarile schimbatoare ale mediului. Viata toata, aproape, cirtita si-o duce in cotloanele ei din pamint. Rar cind se incumeta sa-si scoata capul afara, mai ales in vremea dragostei, spre a se lupta cirtitoii intre ei, la loc mai deschis.

Nu este insa animal care se multumeste cu putin. Locuinta este un adevarat palat cu multe incaperi, cu tuneluri largi, cu camere de popas din loc in loc. Odaia de dormit si-o face de obicei intr-un loc mai ferit, in dreptul unor tufisuri, sub un zid. Nu e in locul unde la fata se inalta musuroiul.

Acolo ii e locuinta larga cu paretii bine batuti; acolo e culcusul cu asternut moale de frunzis; acolo e camara de rezerva pentru hrana; la o parte are chiar si incapere anume pentru murdarii, tinind la curatenie ca si bursucul. Un sistem de canale circulare si altele de legatura implinesc labirintul cetatuii in care se odihneste, ca sa mistuie in tihna, la adapost, ce a ospatat,

Din locuinta principala pleaca un tunel mai larg; duce intr-un sistem de alte canale rasfirate pe tot domeniul ei de vinatoare, recunoscut lesne la suprafata dupa vorba Romanului: Ë Unde umbla cirtita, i se cunosc urmele Û . Sint musuroaiele de pamint proaspat rascolit, presarate pe cimpii ori in gradini, tarina scoasa prin saparea canalelor si pe care o azvirle afara ca sa nu o incurce la miscat.

Le face cu o iuteala uimitoare. Desi abia in Aprilie, deci la inceputul primaverii, am numarat pina la 40 de musuroaie proaspete, cu o distanta intre ele  de aprope  un metru. Mai ales in anii cind cimpurile ramin pirloaga, cirtitele ara terenul indata dupa razboi, pe dealurile de la Nordul orasului Tirgu Frumos., in drum catre Hirlau, sute de musuroaie stateau printre trunchiurile uscate ,de scai, creind impresia trista a ogoarelor parasite. Cirtitele sapa si pe vreme de iarna mai domoala.

Galeriile, rasfirate pe suprafete mari, sint provizorii sint drumurile sapate pentru ca sa-si caute hrana. Nu se atinge de radacinile buruienilor intilnite in cale, caci este un carnivor in toata puterea cuvintului. Mincarea ei consta din larve de insecte, din rime ori insecte care traiesc in pamint, cum e coana chiftirita ( coropisnita ), carabusul gata sa-si ia zborul. Cind soarecele-de-cimp, ca sa scape de dusman, se furiseaza in canalele sapate de cirtita, sub aparenta ei modesta, e un adevarat tiran, canibal. Nu sufera pe nimeni in casa, decat pe femeie in timpul imperecherii. Altfel, daca alta cirtita s-a incumetat sa intre in salasul sapat cu atita truda, o lupta pe viata :si pe moarte se incinge. Cea invinsa este mancata nu raman din ea decit oasele.

Pe cit de inceata la mers cind e pe pamint, pe atita luneca repede in interiorul galeriilor subpamintene.

Desi mica la trup, e nesatioasa. Adevarat Flamanzila din poveste. Nu poate sa stea nici o zi nemincata, piere.In schimb, zilnic ii trebuie macar atita hrana, cit e greutatea trupului ei. Porneste ia vinat, cu multa regularitate dimineata, la amiaza , seara si la miezul noptii, 150 de larve de carabusi e ospatul ei zilnic. Se intelege atunci,si-graba de a-si sapa galerii numeroase pe o suprafata de pamint cit mai intinsa.

Uneori gaseste mancare mai din belsug, alteori mai pe sponci. Ca sa aiba oricand cu ce sa se sature, isi face rezerve, undeva in drumul tunelurilor. Acolo, intr-o gropita anume sapata, aduna rime multe, carora le face o operatie chirurgicala ca sa nu mai poata lesne fugi in pamint. Le reteaza capetele. Pina ce le cresc la loc, le vine rindul la inghitit. Are, in acest chip, rime proaspete oricind vrea.

Dupa atita ospatare cu carne, cirtitei ii vine sete isi sapa si fantana o gropita in care se aduna apa de ploaie. Mai buna gospodina nici ca se poate.

In schimb, are sarmanul animal multime de dusmani. Nu e chip sa-si scoata nasul afara; bufnita, vulpea, dihorul o pindese din toate partile. Nevastuica si, sarpele intra chiar in casa subpamanteana si-i curma zilele. E socotit ca un animal stricator mai ales cind isi alege salasul in parcurile ori gradinile ingrijite. Pe intinsul campurilor insa, aduce mari servicii agriculturii, starpind  larvele de carabusi. 

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK