Harciogul (Cricetus cricetus)

Cu multe jivine mai are omul de luptat. Lupul ii ia oaia din stina, vulpea gisca din ograda, dihorul si nevastuica puii de gaina. Nici ogoarele nu sint crutate. Unul din cei mai rai dusmani este hirciogul (Cricetus cricetus). In Dobrogea, in Baragan ca si in Banat se intilnesc puzderie. Ca soarecii foiesc. Se urca si pe vaile din regiunile deluroase, dar mai putintei. Nici apele mari nu-i opresc din drum.

De hamesiti ce sint, se dau uneori si la strugurii din vii sau la ceapa din gradina de zarzavaturi. Noroc de pisici, de dihorii-de-stepa si la urma de ger, care i-au mai imputinat.

E ca un guzgan, mai scund ceva, mai plin la trup, cu botul mai scurt si mai gros, cu coada subtire si scurta. Cind merge, isi tiriie burta pe pamint. Are blana schimbatoare. De regula e roscat-suriu pe spate, cu ape vristate de-a curmezisul, alburii si negrii, ridicinclu-se dinspre pintece, care e mai inchis, aproape negru. Pe obraji are cite o pata galbuie. in totul e coloarea stepei uscate; nu este usor zarit, cind se furiseaza prin iarba.

E vioi, istet, destept, eu simturi agere; dar e si rautacios, mama focului, mereu gata la batalie. Se da si la om se ridica in doua picioare, scrisneste din dinti si, neputind sa faca altceva, macar apuca de pantaloni. Cainii nu-i vin de hac decit daca se pun sa-l prinda de git, pe dinapoi altfel, in fata, se razboieste si nu se lasa usor batut. Cu dintii lui ruginii, ascutiti ca dalta, iesiti in afara, poate face muscaturi rele.

De altfel e rautacios si cu ai lui, nu sufera pe nimeni linga dinsul, chiar pe nevasta-sa o maninca, dupa ce puii s-au facut mari si s-au imprastiat, iar cind e in vremea fierbintelilor de primavara, se intilnesc doi barbati, lupta e gata. Unul ramine mort.

Pe cit e de dragut cind il vezi fugind, de regula, sarind ca o broasca, pe atita cind se minie, si-si umfla obrajii, pare o alta aratare. iti face impresia unui copil care se infurie, isi inclesteaza pumnii, se otareste, care cauta sa doboare pe un om mare.

Hirciogul e un mare tilhar, un zgircit fara pereche, dar si un bun gospodar. Locuinta lui subpamanteana este o minune de buna oranduire. Printr-un coridor de intrare vertical, adinc de un metru si mai bine, ajunge, nu de-a dreptul insa, in odaia de locuit curata, cu paie pe jos, in care se odihneste, incovrigat ca motanul linga vatra. in legatura cu odaia principala este alta, spatioasa, granarul, in care isi aduna fel de fel de seminte si fructe de pe camp. Isi pastreaza recolta intocmai ca tatarii din Dobrogea, isi face incaperi deosebite pentru deosebite feluri de seminte. Coridorul de iesire da in alta parte, la o distanta de 1-1,50 m de la gura-de intrare,

E o curatenie asa de strasnica peste tot in casa lui,incit are si loc anume unde isi lasa murdariile. Ca e un animal curat, poti deduce si dupa aceea ca-i vezi uneori la usa casei sale, cum sta si se spala cu labutele de dinainte, pe fata pe bot, cum isi piaptana cu degetelele lui resfirate mustatile si cum isi linge blana de pe trup, de straluceste de curatenie.Cind e in apele lui, niciodata nu purcede la drum inainte de a se curati.

Dar e si mare hot. Cum au inceput spicele sa se rumeneasca, pe ele la treaba. Se intinde pe picioarele de dinapoi, ajunge paiul cu labele de dinainte, il indoaie si cu dintii, ca si cu o secera, taie spicul; culege apoi boabele, frecind spicul in palme, si le baga in traiste, doua pungi ce le are de o, parte si de alta a capului, in dreptul obrajilor. Cind se intoarce de la cules, de pe ogorul altuia, are o alta infatisare, cu obrajii si gitul umflat; atunci poti lesne sa-l prinzi, caci e greoi si nu se poate misca usor. De indata ce vede ca s-a trecut de gluma, apasa buzunarele cu labutele de dinainte, varsa repede ce are in traiste si se pune in pozitie de aparare.

Dupa cercetari, in hambarele unui hirciog batran s-au gasit pina la 4 hectolitri de seminte. Satenii din Oltenia obisnuiesc uneori sa dezgroape proviziile din hambarele hirciogului, numite de ei Ë misine Û . Pe aiurea se pune pret pe capul lui ca si pe al oricarui tilhar, caci aduce mari pagube in ogorul gospodarului. Noroc ca iarna doarme, altfel ar aduna si mai multe rezerve. Omul ar semana numai pentru dinsul si pentru neamurile lui numeroase, tot asa de tilhari. Curat vorba aceea: Ë Unii sapa viile, altii beau vinurileÛ®

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK