Parsul-cenusiu (Glis glis)

Sub numele de pirsi, poporul cuprinde cele patru specii diferite de la noi, care se cam aseamana toate se tin mai mult de paduri.
Unul e pirsul-cenusiu (Glis glis ), care isi duce viata prin padurile de fag si stejar. Ai crede, cind il vezi, ca e un pui de veverita, caci cit e trupul de lung, atit e si coada stufoasa;
Numai coloarea blanii e cenusie cu ape negre, iar pe burta albie. E imbracat in haina amurgului, caci ziua doarme intr-o scorbura de copac, unde isi asterne citeva paie ori frunze si numai seara iese pentru hrana. Noaptea nu face decit isi ia citeva alune ori o ghinda si apoi se intoarca la cuib sa le manince.
Intr-una e pe drum incolo e vioi ca si veverita, sare din creanga in creanga, iar fosnetul miscarilor lui iuti, in linistea noptii il tradeaza. Maninca mereu de crezi ca nu se mai poate satura. Uneori aduce mari pagube livezilor de meri. Nici nu asteapta gerul iernii si se infunda in salteaua moale de muschi ce si-o pregateste, punindu-se pe somn, alaturi de citiva tovarasi. Are somnul adinc ca si marmota si nu se desteapta de tot, chiar daca il pui intr-o incapere incalzita. Tirziu isi vine in fire, dupa ce mierla suiera in padure. Era vestit pe vremea Romanilor. Era crescut, anume ingrasat cu ghinda si alune. Fript, era socotit ca o mincare aleasa.
Pirsul-mic  e tot locuitor al padurilor, dar se scoboara si pina in huceagurile din stejaris, din jud. Ilfov. Este ceva mai lung in trup ca tovarasul sau de noapte, mai zvelt, cu botul de soarece, cu urechile mai mari si cu coada lunga mai putin paroasa  numai la virf are par mai lung.
Blana e tot cenusie ceva mai inchisa, mai roscata, iar pe pintece e alba.
Si el e vioi si istet, umbla dupa mincare ziua si-si face un cuib ca pasarile, la imbinarea a doua crengi, imprumutindu-l uneori de la o mierla ori sturz, reparindu-l si facindu-l mai moale, mai ales cind femeia da nastere la puisorii golasi.
Cum vine iarna, adoarme si el, dupa ce si-a facut oarecare provizii. Nu doarme asa de adinc ca pirsul-mare, insa tot asa de tirziu isi incepe viata de vara. Se hraneste cu tot ce gaseste: fructe, seminte, dar si oua de pasari.
Are o fire mai bataioasa, mai rautacioasa si este unul din animalele cele mai stricatoare, caci nici un mijloc nu-l poate impiedica sa nu manince unele poame din gradini.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK