Soarecele de camp (Microtus arvalis)

Soarecii-de-cimp (Microtus arvalis) sint adevarata nenorocire pentru agricultori in unii ani se inmultesc in asa de mare numar, incit numai lacustele pot aduce mai mari stricaciuni ogoarelor. Familia Microtidae este reprezentata in fauna tarii noastre prin 8 specii. in afara celor citate aici mai intilnim: bizamul sau sobolanul-de-apa (Ondatra zibethica), soarecele-scrumator sau soarecele-rosu (Clethrionomys glareolus), soarecele-de-umbra (Microtus agrestis), soarecele-de-zapada (Microtus nivalis), soarecele-de-cimp (Microtus angularis), soarecele-subpamintean (Pitymys subterraneus) . Invazia lor era insemnata in ceasloavele strabunilor ca adevarate pedepse ale lui Dumnezeu. Cei vechi aduceau jertfe lui Apollo, pentru ca sa-i crute de pacostea acestor rozatoare meu tirziu se intrebuinta formula blestemurilor si a excomunicarilor contra lor, desi nici asemenea masuri nu foloseau Ia nimic. Nu sute, nici mii, ci sute de mii de indivizi formeaza citeodata armata lor in anul 1822, intr-un singur canton; al Severnei (canton din Elvetia ), s-au omorit, aproximativ 1 500 000 soareci-de-cimp in citeva zile Nu e mult mai mare la trup ca un soarece-de-casa si la coloare aproape nu se deosebeste. E doar ceva mai cenusiu pe spate si mai alb pe burta. Botul e mai scurt, ca si coada. Traieste in tuneluri sapate sub pamint, iar cind sint multi intr-o localitate sta gaura linga gaura. E nesatios la culme. Mai ales daca primavara e seceʹoasa, maninca toate semintele azvirlite in brazde; mai apoi se hraneste cu ce poate, cu ce are; frunze de griu, cele de lucerna. Cind cerealele incep a da spic, taie paiul de jos si duce spicul intreg, de umple camarile cu provizii. Se inmultesc cu o iuteala uimitoare. Pe vara femeia poate fata cel putin de 5 נ6 ori, macar cite 5 נ6 pui de fiecare data. La o luna jumatate, cel mult doua, soricioaica din primavara devine la rindul ei mama. Dintr-o singura pereche, in acest chip, pot sa iasa la sfirsitul anului peste 500 de indivizi, in masura de a se inmulti si ei. Asa se explica invaziile in unii ani favorabili lor, precum si faptul ce s-ar parea exagerat, desi adevarat, ca in unele vremuri ies soarecii din pamint, cum ar iesi furnicile dintr-un musuroi rascolit. Dupa ce au devastat o regiune si nu mai gasesc ce minca, ca si lacustele trec in alt tinut, in cirduri nenumarate, strabatind inot riuri si lacuri. Crezi ca pamintul intreg pe unde trec e in miscare. Se lamureste spaima locuitorilor. Un singur animal intr-un an maninca ori distruge 11 kg de substante vegetale, isi inchipuie orisicine vagoanele de cereale pierdute, cind invadeaza intr-un cimp milioane de asemenea animale. Noroc ca insasi natura ia precautii pentru stirpirea lor din vreme in vreme. Un soi de ciuma ii da gata cu miile in citeva zile; ploile repezi ii ineaca in culcusurile lor subpamintene; pasarile de prada fac hecatombe in rindurile lor, iar pe deasupra vine omul, stapinul cimpurilor devastate, care isi apara cu toata indirjirea osteneala muncii lui. In anul 1861, se spune, in regiunea renania (Germania) au aparut asa de multi soareci-de-cimp, incit s-a pus pret pe capul lor. Un singur locuitor vinind cu copiii lui a cistigat o suma de bani pe care a folosita sa-si cumpere o bucata de pamint, caruia i-a dat numele de ̍auseackerchen۬ adica ogorasul soarecilor.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK