Tincul-pamintului (Spalax leucodon)

Tincul-pamintului (Spalax leucodon) e emigrant din stepele rusesti  mai spre apus, de pusta ungureasca nu a inaintat , ca si cirtita e un locuitor subpamintean.

E mai hidos, decit acesta cind se tiraste seamana cu un vierme mare, gros, iar cind se ridica pe picioarele scurte ai putea spune ca n-are cap, caci nu-i vezi nici ochi,nici urechi; de aici numele de  o r b e t e  sub care se mai cunoaste de catre poporul nostru .

Trupul este ceva mai subtire inainte. De sub nas, o indoitura a  pielii se intinde pina la git, asa incit avind si fruntea turtita capule ca o piramida triunghiulara retezata la virf.In schimb ghearele si dintii sint dezvoltati ,Cu ghearele isi sapa intr-o clipa o ascunzatoare in pamint, cind l-a prins primejdia afara de locuinta lui.

Nici un alt rozator de la noi nu are dinti taietori asa de dezvoltati ca orbetele. Doar unele rozatoare de prin America de Sud ii au mai mari. Cei de la falca de jos sint mai lungi, putin indoiti, adevarate limbi de gealau ; din cauza aceasta nici nu poate inchide gura, caci dintii de jos si cu cei de sus vin cap in cap.

Noroc ca traieste sub pamint, altfel ar fi prapadul bietilor arbusti, care mai cresc chinuiti, prin stepe. Asa, roade radacinile subpamintene, din care pricina e silit sa-si sape necontenit tuneluri; radacini de ros gasind iarna, el nu doarme somnul hirciogului, ci isi sapa tunelurile mai in adinc.

In totul e un animal greoi, cu simturile putin dezvoltate; se conduce mai mult de auz. Nu e sociabil si nu i se cunoaste glasul. Mut, morocanos, solitar, cu ochii mai ascunsi sub piele decit la cirtita, e una din enigmele naturii, caci te intrebi care e rostul lui pe lume.

Sint fiinte pe care imprejurarile le-au facut sa se adapteze la un mediu putin prielnic pentru traiul animalelor mari si din aceasta cauza sint expuse incetul cu incetul pieirii. Pina atunci traiesc ca niste curiozitati, ratacite in lumea semenilor lor, care macar ca se bucura de lumina, de miscari vioaie, indura suferinte, dar au si bucurii.

Traind in conditii diferite, se cunosc la noi vreo patru varietati din Bucovina pina in lunca Dunarii, din cimpia Oradei pina in Dobrogea.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK