Sitarul sau Becata (Scolopax rusticola)

Nu e vanatoare mai ademenitoare decit aceea de sitari sau becate (Scolopax rusticola). Nu mergi la sigur, caci chiar cind s-a vestit sosirea lor,nu inseamna ca trebuie numaidecat sa-i intilnesti; sint foarte capriciosi. In unii ani trec numai cite putini, in alti ani in numar mai mare. Cind vara este secetoasa si pamintul din paduri prea uscat, sitarii fug mai departe. Calatoria lor de toamna incepe Ia noi prin Septembrie si tine pina in Noiembrie, iar primavara din Februarie, toiul fiind pe la sfirsitul lui Martie si inceputul lui April.

Dar vanatoarea de sitari e plina de farmec si prin aceea ca te atrage spre frumusetea, naturii, cind se lasa umbra serii. Trebuie sa stai ascuns, tupilat, nici sa sufli. Si in vremea aceasta, ca intr-o schimbare de decor, iti trec pe dinainte scenele din marele act al adormirii padurii;    :

Stai linistit la pinda, caci ai de-a face cu un vinat, care stie cit e de urmarit, citi dusmani feluriti are.

E chinuita viata bietului sitar. De aceea cit e ziua, se tine ascuns. Cu greu il poti vedea, chiar cind ti-ar fi dat sa treci pe linga dinsul. E unul din multele cazuri de mimetism. Acoperisul trupului lui este la fel cam ca al tuturor pasarilor care se tupileaza printre ierburi si frunze uscate. Cafeniul domina; coloarea fundamentala, mai inchisa pe spate, mai deschisa pe pieptul rotund si pe pintece. Numai cind te uiti de aproape la un sitar impuscat, admiri complexitatea de desenuri si colorile imbinate asa incit sa dea tonul cafeniu, uniform. Fiecare pana pare ca este incristata cu condeiul, puncte, linii, valurele, unele mai subtiri, altele mai late, unele negre, altele castanii ori albe, sint trase de-a curmezisul.

Viata sitarului incepe o data cu amurgul. Atunci iese din tufisurile dese, unde a stat toata ziua. Deodata ii vezi; numai capul cu infatisarea atit de comica, asemanatoare mai mult cu un cap de cosas tuguiat, cu fruntea.inalta dreapta si cu doi ochi holbati aproape de virful capului. Prudent, inainteaza spre luminisuri, spre poiene. Le cata mai ales pe cele umede, usor de scormonit cu pliscul lung, drept, cu care rastoarna frunzele, cerceteaza baligarul de vite, stiind ca acolo foiesc insecte si larve de tot soiul.

Un fosnet numai daca aude, isi ia zborul. Se inalta drept in sus, cu un zgomot provenit din bataia repede a aripilor, zgomot care face sa zvicneasca inima vinatorului, amortit de asteptare. Cind se lasa, face ocoluri, de-l cauti unde vezi ca s-a virit in huceag, nu-l gasesti, caci dupa ce se lasa din zbor, se mai furiseaza o bucata de loc printre crengi, tupilindu-se cine stie unde.

La noi apare de-a lungul Dunarii, prin zavoi, chiar din Februarie, urcindu-se spre Carpati; aici o parte se opresc de-si fac cuib, parte trec in Transilvania, unde de asemenea se opresc. Multi insa apuca spre Nord, trecind prin tinutul dintre Odobesti si Galati, de-a lungul Siretului si a Prutului, pina in tarile Scandinavei. De aici, cu puii crescuti se revarsa iarasi catre sud, prin tara noastra trecind prin luna Octombrie .

Calatoreste numai noaptea, pe timp noros, si se lasa numai in acele paduri unde simtul lui ii spune ca este destula umezeala.

Vinatul e anevoios. Primavara, in zori, cind incepe sa se lumineze, sitarii se intorc de la locurile unde au riciit noaptea dupa hrana. Toata vinatoarea

dureaza cei mult 20 minute. De e senin si rece, sitarii zboara pe sus; de e cald si cerul acoperit cu nori, zboara pe jos, lin, din vreme in vreme aruncind un Ä croang, puit, puit, puit", care face sa bata inima vinatorului.

Se pot impusca multi deodata. 

Macar ca are o infatisare de, prostovan,  e  foarte viciean  si istet. Greu e sa dai de dinsul si intrebuinteaza toate mijloacele pentru ca sa nu fie usor prins. Caci sarmanul, nu este urmarit numai de om. Carnea lui este asa de gustoasa, incit place si animalelor de prada. Daca are neprevederea sa se arate ziua, greu scapa din gheara hultanului, iar uliul si eretele, ca si cumatra vulpe, isteata in toate, sint mai dibaci decit copoii, descoperindu-i culcusul repede-repede.

De acea an pe an numarul sitarilor descreste, caci si ouale ca si puii sint nimiciti cu nemiluita; cuibul, si-1 face la pamint sau aproape de suprafata pamintului, acolo, departe, spre nord, unde cloceste.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK