Buhaiul-de-Balta (Botaurus stellaris)

Cind incepe a buhai, il auzi de la o posta,in linistea noptii.Mult s-au caznit cercetatorii sa afle cum scoate el glasul acesta ragusit, repetat, sfirsit cu un buuu , apasat.Nu i-au dat de rost, pentru ca e foarte greu sa-l observi. Cit e ziua de mare sta in stuf.Ai socoti uneori, cum stau unii linga altii, ca sint niste tarusi mai grosi batuti in pamint. La imbracaminte e curat o buha, cu pene castanii patate cu negru, mai deschise pe piept, unde incondeierile negre sint pe gusa ca niste briulete. Pe cap e cu scufie neagra, iar din coltul pliscului, se intind doua dungi negre ca niste mustati.Cind il vezi din fata, cu gitul tras intre umeri, cu ochii mari asezati mai inainte,decit la celelalte pasari, cu pliscul scurt,pare ca e o bufnita  Cum insereaza, se duce la balta, unde ramine tot lenes,  nemiscat. Lenevirea e numai aparenta; sta nemiscat pentru ca sa nu deie de banuit pestilor din balta. Dar capul il invirteste ca un surub in toate partile, incit dungulitele negre de pe git devin ca niste linii in spirala.Chiar si un dusman daca vine, el il lasa sa se apropie si deodata isi arunca sulita,cu atita putere ,incit il strapunge (vorbim doar de vietati cu care se poate masura ). De aceea mai toate vietatile se feresc de el. Vulpea isi teme pielea, iar hultanul nu-l ataca decit de la spate. Cu o lovitura de plisc iti strabate tureatca ciubotei pina la os.E tipul unei arme vii,ca un resort insufletit.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK