Dumbraveanca (Coracias garrulus)

Dumbraveanca (Coracias garrulus) e  tot frumoasa la pene, dar nu asa de blanda la infatisare ca prigoria. Cu sutele se pot vedea pe sarmele de telegraf prin Dobrogea, dar si prin restul tarii, in afara partii muntoase.

Nu e sperioasa, de aceea ii poti admira de  aproape podoaba imbracamintii sale, mai cu seama cind isi desfasoara aripile.

Cap, piept si o parte din spate , sint de culoarea, verde a, coltului de iarba. De la umeri se lasa peste baza aripilor o mantie portocalie inchisa, mai mult in culoarea prafului de scortisoara. Pe margine sinilii inchise, pe umeri cu epolete de ametist, iar la mijloc toate culorile de la verdele sters la albastrul deschis.

Pete mai luminate, albicioase ori galbii, sint prea putine, pe frunte si barbie, ori azvarlite pe aripi. Coada rasfirata in zbor e pe deasupra la mijloc bruna, pe de laturi azurie, iar in colturi cite o pata neagra, ca la unii fluturi.

Cind te apropii cu caruta de stilpul de telegraf in virful caruia sta si cind isi intinde aripele sa zboare pe altul din apropiere, se pune mai in evidenta toata frumusetea penelor sale cuprinse in bataia soarelui.

Pacat ca o da de sminteala infatisarea de cioara a capului. Nu are privirea blinda a prigoriei, dimpotriva are cautatura crunta, iar pliscul negru este gros, puternic, indoit ceva la virf. Ai crede ca cine stie ce hraparet trebuie sa fie  in realitate se hraneste cu insecte, pe care le pandeste pe creanga intinsa spre poiana. De aceea nu se infunda in padure, ci-i plac sau marginile de dumbrava × de unde si numele × sau spatiul larg deschis.

Ratacita prin meleagurile noastre, vine tirziu, pe la sfarsitul lui Aprilie, si se duce devreme, rar prin Octombrie. Parindu-i rau parca de ratacirile ei prin tinuturi asa de departate, este, ca si pescarusul-albastru, artagoasa, gilcevitoare, mereu ciriind; rak-rak-rak. Nu traieste bine cu celelalte pasari. Nu duce casa buna nici cu semenele ei.

Pe linga numele de dumbraveanca, poporul nostru, fin observator, i-a mai dat si un alt nume, urit. Parintii n-au grija sa curete cuibul sapat in trunchiul de salcii, de murdariile puilor. Acestea ajung la urma sa nu mai stea pe paiele uscate, ci sa inoate in gainatul lor putrezit, iar,din cuib sa se raspandeasca o duhoare acrie, dupa care ii dai de urma.

Ca si prigoriile, dumbraveanca este vinata ori prinsa prin orice mijloc, penele ei avind bun pret in comert.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK