Prigoria (Merops apiaster)

Prigoria (Merops apiaster) este iarasi una din podoabele lumii noastre pasaresti.

Culorile curcubeului o invaluie peste tot, intr-o armonizare care aduce aminte de zburatoarele tarilor tropicale. De altfel nici nu sta multa vreme pe la noi, caci vine tirziu, pe la sfarsitul, lui Aprilie  pina la inceputui lunii Octombrie toate sint calatorite. Ramin cit scot puii, folosindu-se de lumina soarelui de vara, amintirea locurilor unde-si duc traiul toate rudele  ei mai apropiate.

E o pasare din tarile calde  nu traieste mai la Nord de Silezia. Dimpotriva, sint multe in Grecia, in Spania. Sint prinse cu miile, carnea lor fiind pe gustul locuitorilor de acolo. Iarna ajung pina-n Colonia Capului din sudul Africii.

La infatisare aduce cu o mierla, numai ca e mai zvelta, cu pliscul mai lung, mai subtire, mai fin, cu coada de asemenea mai lunga haina ei e pieirea ei. Mai inainte se gaseau la noi mai multe cu nemiluita sint prinse pentru penele frumoase.

Pe cap si spate are pasarea azvarlita un sal din pene linse, in coloarea prafului de scortisoara. Aripele si coada sint ca apa albastra-verzuie a marii transparente. Sub barbie e galbena ca si canarul, iar pe frunte e alba. Un guleras negru desparte gusa de pieptul albastru-verzui incolo sint peste tot incondeieri, nu fara gingasie trase, de rosu, galben, albastru, negru, un adevarat tablou strins pe trupul ei.

Se tine mai mult de malurile lutoase, caci cuibul si-l  face sapind galerii adinci uneori si de 1 m, la capatul carora este camera de clocire. Acolo isi pune citeva oua, peste aripile si chitina insectelor, ce le-a servit de hrana. Nu-si face culcus nici de pene, nici macar de paie.

Se da in  vant dupa albine si vespi, de a caror ace veninoase nu se teme. Unde gaseste un cuib de viespi nu se lasa pina ce nu le macelareste pe toate. Fiind stricatoare prisacilor este urmarita. Poporul prin unele parti, i-a dat numele de albinarel, sau de viespar. Le plac insa mult si cosasii ori lacustele. Traiesc in cirduri, zburand la mari inaltimi, aducand aminte de rindunele. Se imbaiaza dimineata in razele de soare, galagioase, scotand un glas monoton scurt, dar repetat, ascutit.

Cind timpul e ploios, inourat, stau triste, pe o creanga.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK