Pupaza (Upupa epops)

Dupa clasificarea oamenilor de stiinta, pupaza (Upupa epops) n-are a face cu cucul  in mintea poporului nostru nu se pot desparti una de alta. Pupezei i se mai zice si cuc-armenesc, caci creasta cu care este motata ar fi imprumutata de la cuc, ca sa se duca, impopotonata, la nunta Ciocirliei pe care mai tarziu nu i-a dat-o inapoi.

E o pasare prea des vazuta in toate partile ia noi. iar primavara se ia la intrecere, in cintec, cu cucul. Glasul ei, pup-pup-pup, nici pe departe nu trezeste aceleasi simtaminte cu glasul cucului. Dimpotriva, cel care a auzit pupaza inaintea cucului se umple de scirba.

ˠScoala, duglisule, inainte de rasaritul soarelui ۠ii zice mama lui Creanga. ˠIar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce ca sa nu-ti mearga bine toata ziua? ۍ

Se stie ca de ciuda, Ionica s-a dus sa fure pupaza de pe oua. E una din cele mai frumoase pagini din "Amintiri din Copilarie " a Iui Ion Creanga, patania cu pupaza si vinzarea ei la Tirgul-Neamt.

De unde i-a venit acest nume rau pasarei acesteia, care nu e urita la infatisare? Si aici se vede cit de bun observator este Romanul si cum observatiile lui nimerite n-au ramas insa decit sau in proverbe sau in cuvinte de duh.

Numele rau ce si l-a capatat vine de la un obicei urit al ei. Cit sta pe cuib, facut de regula in scorbura unui copac, fara nici o ingrijire, nu si-l curata de gainat. Se ingramadesc necurateniile in jurul ei si al puilor intr-atita, incit de la o vreme, putrezind, imputesc aerul de primprejur, iar mirosul urit strabate prin pene, de ramine cu el multa vreme, dupa ce a parasit cuibul. De aici si vorba: ˠCa pupaza isi umple cuibul ۠.

Hranindu-se cu insecte pe care le prinde cu pliscul lung si ascutit, ii place sa rascoleasca balegarul vitelor si chiar necurateniile oamenilor.

Poporul a observat toate acestea si de aceea de mare ocara se spune "mi-a pus o pupaza in obraz".

Mai ales ca este un mare contrast intre obiceiurile si imbracamintea ei.

Totusi este gresita parerea ca pupaza are un cuib plin de murdarie si de aceea puii ei miros respingator.Acest lucru se datoreaza faptului ca puii, in momentul in care sint in pericol, secreta (prin glanda uropigiana) un  lichid viscos cu miros patrunzator, extrem de neplacut.

Caci pupaza nu e o pasare urita. Pe spate pina la umeri ca si pe. piept pare ca e unsa cu lut galben; dungi negre de-a curmezisul sint trase peste aripi ca si peste coada lunga, imbinate asa incit pare ca un fluture mare.Podoaba ei este insa creasta, facuta din pene lungi, de aceeasi coloare galbena roscata ca pe piept, cu virfurile insa negre.De regula o tine data spre spate; cind e linistita seamana la cap cu ciocirlanul motat. Cind se sperie ori se infurie, o zburleste, penele se ridica, aducind aminte de podoaba indienilor din America de Nord.

E o pasare fricoasa si de umbra ei. Cind vede un ciine, o mita sau chiar o cioara, o apuca tremurul si zboara repede, filfiind din aripi, la fata pamantului, ascunzindu-se intr-un huceag. Mai are obiceiul sa se culce la pamint, intinzindu-si aripele si coada, pina ce simte ca a trecut pericolul.

Contrar cucului, care se lasa sa moara de foame cind e tinut in cusca, pupaza se domesticeste foarte lesne, ajungind sa vie cind o chemi, sa faca toate soiurile de miscari caraghioase. Poate tine la noi locul papagalului.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK