Cufundacul-Marin (Podiceps cristatus)

Din familia cufundacilor marini (Gaviidelelor) numai bodirlaul sau cufundacul × mare (Gavia immer) face exceptie. El vine in apele noastre prin noiembrie. Cit baltile nu sint inΧhetate, pescuieste in ele; Pe gerurile mari se trage spre Mare.

In luna Martie nici picior de bodirlau nu se mai zareste.Prin forma cilinΤrica a corpului, prin picioarele date cu totul indarat, prin viata lui legata aproape numai de apa, aduce aminte mai mult decit oricare de pinguini.

E un inotator neintrecut, dar mai ales un scafandrier fara pereche. Poate sta sub apa peste cinci minute; inoata la intrecere cu pestii. E cea mai comΰlet adaptata la viata de apa, dintre toate pasarile noastre. Pe uscat nu poate merge nici cit pinguinii, se tiraste pe pintece, eu ajutorul pliscului si al ariΰelor, trupul greu de tinut in echilibru pe picioarele prea indarat infipte. Are pene linse ca sa poata lesne aluneca apa peste ele si sint colorate cenusiu mai mult decit alb. Pe spate si aripi sint negre, ca si pe gusa. Peste tot se vad pete, patrate, albe, formand ca o retea; pe partea de sus a gitului, negrul si cenusiul trec prin dungulite mai inchise in albul umerilor.

E cea mai desavirsita forma a pasarii-peste, a pasarii care spre a se hrani, datorita mediului, a luat numeroase insusiri ale prazii urmarite. Macar ca aceste pasari nu sint vinate nici de om, carnea si penele lor fiind fara pret, macar ca apa le apara prea bine contra dusmanilor, numarul lor nu creste asa de mult, caci scot prea putini pui, care de indata ce ies din gaoace stiu inota si se pot afunda.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK