Babita sau Pelicanul (Pelecanus onocrotalus)

Pare ca e acoperita uneori cu petale rozacee de maces; numai spre virful aripelor are citeva pene mai sure, iar pe cap poarta un soi de creasta de pene  incretite  si ceva mai lungi .

Are picioarele ca de rata, cu unghii mari .Gitul subtire, destul de lung, putindu-l indoi in toate chipurile.

Deosebirea e Ia cap. La cormoran capul e lungaret, terminat printr-un plisc subtire, puternic, indoit Ia virf ca o gheara. Pelicanul are  capul mic fata de trup, dar cu pliscul lung, din oase ce seamana cu solzii de crocodil si incirligat la virf. Caracteristic pentru Pelican este sacul de piele galbena sustinut de marginile falcii de jos, cum este pinza crisnicului tinut de nuielile indoite si legate de coada acestui instrument de pescuit.

Amindoua pasarile insa sint tovarase la vinat caci amindoua se hranesc aproape , numai cu pesti. De aceea traiesc pe linga baltile mari; puzderii sint in baltile din Delta Dunarii, contrastind, cind stau alaturea, prin culoarea lor. Rar seratacesc pina-n tinutul Vaslui.

E o priveliste neuitata aceea care ti-o prezinta bancurile de nisip de pe linga lacurile mari din delta sau de linga tarmul marii. Se pare o insula de nuferi intr-un cadru negru. Iar de te poti apropia sa le privesti mai bine, atunci poti prinde contrastul.

Pelicanii greoi stau mai linistiti. Tacticosi, isi usuca aripele pe jumatate  intinse ori isi potrivesc penele de pe spate cu pliscul cu care ajung pina la coada. Alaturea, cormoranii au pozitiile cele mai comice. Care e cu gitul intins, atent, care cu gitul indoit ca o toarta de ulcior, care cu penele de la coada rasfirate ca ale unui curcan ori cu aripele intinse, gata sa zboare. Unii stau nemiscati ca soldatii de santinela, altii dimpotriva mereu schimbindu-si pozitia. .

Sute si mii impinzesc fata apelor; sint pasari carora nu le place decit traiul  in societati mari. Nu se bat intre ele de la mincare, caci au indeajuns macar ca sint de o lacomie fara pereche. Se impaca, ba chiar isi cauta tovarasia, pentru ca se completeaza unele pe altele.

Cormoranii sint dibaci inotatori, se cufunda lesne si tin indelung sub apa. Ca o sageata se afunda in apa, la adinc; ies, cine stie unde, respira putin si se afunda din nou. Vinatoarea lor este mai mult sub apa. De aceea ei se duc spre largul baltii sau se pironeac in asteptare pe parii ce sustin voloacele la un talian asezat ceva mai departe de tarm, ca la Agigea. Prin aceasta aduc un serviciu babitei, rascolind pestii si minindu-i spre mal, unde-i asteapta crisnicul celorlalte nesatioase. Acestea se tin lant la marginea apei, caci macar ca inoata bine, nu se pot cufunda. Cel mult isi vira pliscul si gitul lung in apa, dar niciodata nu da gres.

Sint pacostea baltilor.O pereche de babite cu cei doi pui maninca pina la 14 kg peste pe zi, inghitind crapi de 2 kg, iar un cormoran inghite 2׳ kg de peste pe zi2.

Vinatoarea o fac mai intii dimineata; e dejunul. Dupa ce s-au saturat, se retrag spre tarm. Cormoranii zboara pe arbori, daca sint, croncanind ca cioͲile, indoind crengile de greutatea lor. Babitele se tin de regula pe pamint. Amindoua se soresc, ca sa li se usuce penele, curatindu-le cu pliscul. isi intind aripele, bat din ele ca sa se zvinteze mai repede, se leagana cind pe un picior,cind pe altul, luind pozitiile cele mai variate. Dupa ce-si curata hainele, se odihnesc cit bate soarele prea de sus, mistuind ce au mincat. Babitele se lasa pe pintece ca gistele, stringindu-si gitul si sprijinindu-si pliscul greu pe spate. Cormoranii stau la rind ca soldatii, dar neastimparati.

Dupa-amiaza se intorc iarasi la balta, pentru masa de seara, pe care o prelungesc pina la apusul soarelui, cind se retrag la culcusul lor, cormoranii, galagiosi, babitele tacute, demne, caraghioase de importanta ce dau trupului lor, numai pintece.

Cei dintii sint tipul hraparetului lacom, dar inteligent, vioi, iscodind orice, cu simturile agere, prudent si inͤraznet; cele de-al doilea fiind tipul burghezului domol, lenevos, care nu-si imparte viata decit intre mincare si odihna, multumit de sine cind s-a saturat, placindu-i linistea intre ai sai si chiar traind bine cu

toata lumea pasareasca.

Neavind dusmani × e greu chiar hultanului cit e de mare sa se incumete sa le atace × dau pace si ele altora.

Babita isi face cuibul adunind papura sau stoloane de stuf pe insulele plutitoare, unde e mai mare siguranta, ori pe plaur. Cuibul seamana cu niste gateje azvirlite la intimplare. Cormoranii, dimpotriva, isi fac cuibul pe copaci, din crengi azvirlite fara mestesug; bietii pui golasi te miri cum nu se inteapa in virful vreascurilor uscate. Cuibul, crengile si trunchiurile copacilor sint ca varuite de gainatul albicios al pasarilor; pe linga toate e un miros greoi de puÍ´reziciune, provenit din pestii cazuti din cuib. E un adevarat iad sub salciile pline de cuiburi de cormoran, care marginesc iazurile din delta sau canalele din balta. Ca si vulpea, uneori nu se ostenesc sa-si faca culcusurile singure, ci-l fura de la ciori si de la stirci. Cele dintii fug in fata dusmanului mai puternic; cei de-ai doilea duc lupta pentru casa lor, dar ies de regula biruiti. Numai cormoranii de pe Insula Serpilor , nu au incotro si trebuie sa-si astearna culcusul puilor pe stinca goala.

Si babitele si cormoranii traiesc lesne in captivitate; una din placerile gradinilor mari zoologice este si cusca lor.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK