Cufundacul (Podiceps cristatus)

Zis si fundacul sau corcodelul este pasarea cea mai interesanta din aceasta familie. Se poate vedea uneori si de cei care se preumbla pe cheiul de la Constanta, ce duce la far. Pare ca ar fi o bucata de pluta, care salta dupa jocul valurilor. Deodata o pierzi din ochi, S-a scufundat; dupa o bucata de vreme, poate si citeva minute, isi scoate capul la o oarecare departare de locul unde a fost dintii zarita.

Traieste numai pe apa; de uscat are frica; la mare nevoie se urca pe tarm, caci abia poate merge, nesigur. Trupul lui este alcatuit in legatura cu apa; in apa se misca, din ea se hraneste, pe apa doarme si cloceste.

Cind doarme, crezi ca e o covatica rasturnata, care pluteste.Gitul lung, ca un S, il aduce pe spate si-si vira pliscul subtire, ascutit, printre pene. Picioarele, asezate indaratul trupului, le ridica si le sprijina pe marginea aripelor. Cind apa e linistita, asa doarme.

Daca bate vintul si se teme ca, atipind, sa n-o mine valurile catre tarm, isi lasa picioarele in jos, cu trei lopatele in loc de degete, sa fie pregatita la vislit pentru orice intimplare.

Pe uscat se tine intr-un chip comic, cautindu-si mereu echilibru. Picioarele fiind prea indarat, trupul este vertical, ca la pinguin, cu gitul indoit ca un cirlig. Paseste incet, leganindu-se anevoie.

In apa e neintrecuta vislitoare si mai ales cufundatoare. Asa de iute inoata, incit intrece in miscare pe un copil care ar fugi pe mal. Cum aude vreun

zgomot, de i se pare ca nu e ceva curat ia mijloc, se scufunda in apa, lasind numai capul afara.

Privit din fata, capul e asemenea celui de buha. Niste pene lungi, castanii inchise, aproape negre, formeaza in jurul gitului un guler ridicat, in felul celor care se purtau prin veacul al 17-lea. Prin ele capul capata infatisarea rotunda. Asemanarea e si mai completa cu buha, prin aceea ca ochii vioi, mari, sint indreptati inainte, iar indaratul lor se inalta cite un mot de pene negre, capetele mai lungi ale unei creste pusa in curmezis, pare ca ar fi un pieptene asezat mai pe frunte. Fata aduce astfel cu un chip omenesc, dar nu respingator cum e la bufnita.

Daca vede si vede ca zgomotul se tine, ca un pericol serios o ameninta, printr-o impinsatura din labe se afunda cii totul in balta si nu iese la fata decit la vreo 50 × 100 metri. Astfel scapa de dusmanul cel mai ager; adincul apei este ascunzis mai bun decit desisul papurei.

Ducindu-si viata  numai pe apa, are o adevarata zale de pene. Pieptul lat, cu o carare la mijloc, este imbracat cu o flanela deasa de pene argintii, moi ca matasea. Pacatul ei, sarmana, caci de dorul acestor pene este foarte mult vinata. Penele de pe restul corpului sint si ele frumoase, castanii inchise, batind in negru ca si la cormoran, fiecare pana este incondeiata pe margini cu o dunga mai deschisa, asa incit pe spate pare ca are o pavaza de solzi metalici.

Duce o casnicie ideala; perechi-perechi traiesc pe luciul apei, fiecare pereche avind domeniul ei, neamestecindu-se cu cea vecina.

Cuibul e simplu; citeva ramuri de stuf si papura, larg impletite cu alte buruieni de apa;Seamana mai mult cu o zdreanta de, rogojina, care pluteste. Ouale stau in umezeala si sint clocite cind de barbat, cind de femeie.

Puii, dragalasi, au gitul lung, subtire si cu niste dungulite negre pe fondul cenusiu, cum e pe blana de tigru. De cum au iesit din gaoace sint pusi la invatatura. Vreme nu este de pierdut, caci cuibul fiind in vazul tuturor dusmanilor lesne se poate repezi un uliu sa ia in gheare un puisor.

Sistemul de educatie este acel aratat de J.-J. Rousseau pentru oameni. La inceput, cit puii sint inca cu tuleie, parintii le dau mincare din plisc. De indata ce au crescut mai maricei, si cresc repede, parintele se face ca Ä scapa mincarea in apa. Puii se reped, siliti sa invete a inota, caci altfel mor de foame. O adevarata alergare are loc, iar cel ce a dat mai bine din labute capata hrana. Mai pe urma tot asa sint invatati sa se cufunde. Cind se ostenesc, parintii ii iau in circa, pe spinare. In acelasi chip dorm noaptea. Mama ori tata se afunda in apa si iese tocmai in locul unde se afla puii, care se trezesc ca pe o insula pe spatele batrinilor. Cind vor sa-i lase pe apa, din nou se cufunda.

E o adevarata distractie cind poti sa privesti la asemenea scene gingase de familie. Nu-i usor cind te apropii. Pasarile stau regulat departe de tarm, departe de padurea stufului. Le place sa aiba cimp deschis, ca sa se poata repede cufunda, la cea mai mica amenintare.

Traind izolate de lumea celorlalte pasari de. balta, avind un mijloc asa de sigur de aparare, rar cind cad in ghearele unui vrajmas. Din aceasta cauza se pare ca traiesc multi ani; timp indelungat, aceeasi pereche vine in aceiasi loc, din aceeasi balta.

E o pasare calatoare, caci peste iarna se duce de la noi, desi numai cind ingheata baltile de tot.

Cele mai multe pasari calatoare vin dinspre miazazi, fie trecind spre regiunile nordice, fie oprindu-se vara la noi spre a scoate puii.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK