Morunul (Huso Huso)

Cel mai mare din apele noastre este morunul (Huso Huso), care ajunge la mari dimensiuni. Obisnuit trage de la 100ײ50 kg; in 1932 s-a prins un morun de 820 kg, altul de 600 kg.isi inchipuie oricine, mai ales daca animalul prins e parte femeiasca. ce pret are un asemenea peste, cind cuprinde peste 100 kg de icre. Se socoate ca o femela cu icre, dupa preturile dinainte de razboi, facea cam cit 5 boi.Astazi cu siguranta nu mai pot fi gasite asemenea exemplare .

Este un peste care se tine mai aproape de tarmul nostru.

Morunul intra in apele Dunarii primavara, pentru ca sa lepede icrele in apa dulce, curgatoare, bogata in hrana. Se poate urca si dincolo de Portile de Fier pina la Budapesta. Cauta tot gropile adinci din Dunare si nu iese la fata decit ca sa se spele de namolul ce s-a prins pe el, cind apele marilor viituri s-au mai retras si limpezit. Nu are numai o perioada de calatorie; iese din Dunare cind apa se prea incalzeste, retragindu-se la o mica departare de coaste, spre a se inturna indarat toamna, neindurindu-se pare-se sa lase locurile acestea bogate in hrana, care-i priesc asa de bine. Numai catre toiul iernii fuge la adinc, se ascunde mai la caldura, unde insa slabeste, iar carnea lui pierde din gustul cel bun. Nu e un animal pasnic; hrana lui nu consta numai din ierburi sau animale mici; inghite chiar si crapi, platici, ba uneori si pasari de apa. Isi leapada icrele la inceputul primaverii si apoi se retrage indarat in Mare, desi uneori ierneaza in gropile adinci din fluviu.

Pentru prinderea lui e o adevarata expeditie. Instrumentul obisnuit este o undita fara nada, un cirlig cu virful ascutit, pus in calea pestelui. In preumblarile lui prin apa, atingindu-se numai de cirlig, fiind fara solzi, i se vira in carne. Cu cit se zbate, cu atit se infige mai adinc. Aceste cirlige se azvirle in apa la o anumita adincime .Se pun in calea pestelui garduri de cirlige, carmace, ancorate sau prinse de pari batuti pe fundul apelor cind s-a prins pestele, batindu-se, da de veste paznicilor, caci de-a lungul carmacelor sint plute la fata apei. Carmacele se intind perpendiculare pe coasta Marii sau in Dunare, pe distante mari . E o expeditie intreaga, cu o gospodarie anumita, care se infaptuieste pe malul pustiu al Marii. Pestele se prinde, dar trebuie scos. Pericolele nu sint inlaturate. O namila care cintareste 500 kg lung de 3 m nu se lasa usor, cu una cu doua, pusa in lotca, pentru ca sa i se scoata icrele la cherhana. Se anina mai mult de coada. Daca nu a intrat adinc carligul, poate sa se aleaga cu o rana si se face nevazut. Alteori, cind e mai mare, atita ce se zbate, incit rupe carmacele si pleaca cu cirligul in el, tirind cu dinsul odgoanele rupte, spre mirarea celorlalti pesti. Daca la vizita de fiecare dimineata a carmacelor se baga in seama ca un morun s-a prins in capcana, operatia grea incepe incet, incet se trage portiunea din carmace, unde se simt zvicniturile. Coada pestelui se arata; e bucuria mare ori mica, dupa cum vataful din lotca cunoaste ca e femeie cu icre sau un barbat. Pestele nu se lasa lesne scos din apa. Atunci se intrebuinteaza sistemul harpoanelor de la balene. Un cirlig mai mare, prins de o bucata de lemn, legata de un odgon trecut lat la mina stinga a unui om, este instrumentul intrebuintat. Cind se trage pestele la fata, se azvirle timleacul × asa se numeste harponul × prinzind pestele de spinare, cam de dupa ceafa, si se arunca cit mai aproape de lotca, ca sa i se poata da cu un mai in cap spre a-l ameti. Apoi i se da drumul din nou in apa, cit tine odgonul timleacului. Dupa doua, trei lovituri de maciuca, pestele este ametit, daca nu omorit si e tras in lotca. Operatia nu e asa de usoara, caci o zvicnitura mai puternica a pestelui poate rasturna lotca, iar dezmeticindu-se cu o lovitura de coada poate rupe salele unui pescar.

Cel prins este imediat dus la cherhaneaua cea mai apropiata unde il asteapta operatorii. Cind e plin cu icre, cea dintii grija asupra lor cade. Asistind la o asemenea operatiune, la marea cherhanea de la Jurilovca, am admirat indeminarea cu care operatorul specialist de seama, tot mestesugul fiind mai ales potriveala de sare trece in citeva minute boabele strinse in ovar, in cutiute . Dar din morun nimic nu se leapada; pina si branhiile sint mincate de pescar, macar ca are icrele la indemina. De cind e lumea cizmarul n-are cizme,si croitorul umbla cu coatele goale. Carnea de morun se maninca proaspata, indulcita, sarata, afumata (batogul); din besica inotatoare se prepara cleiul vindut in foite albe sau rosii. De aceea e un peste cautat, iar pescuitul lui rentabil. 

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK