Lipanul (Thymallus thymallus)

In eleganta si frumusete,lipanul (Thymallus thymallus),este deasemenea neintrecut, e ceva mai mic; cu trupul mai latit, rar ajunge la jumatate metru; de regula e cam cit o palma domneasca (Palma domneasca × unitate de masura folosita in Tara Romaneasca si  Moldova avind 24, 581 cm, respectiv 27, 875 cm.

Lipanul face parte din familia Thymallidae, ordinul CLUPEIFORMES .La infatisare seamana cu lostrita dar dovedit stiintific este faptul ca , seamana si se inrudeste cu scobarul (Chondrostoma nasus)  , numai ca linia spinarii e mai indoita, insa tot regulat, iar pe spinare are o inotatoare lunga roscata si cu pete mari cafenii; solzii sint mai mari, iar imbracamintea mai batatoare la ochi. E cafenie pe cap, verde cafenie pe spate, argintie pe laturi, roscata pe pintece. E imbracat in pinza curcubeului peste o zale de metal. Puncte negre, pete mari mascate, dungulite cafenii ii impodobesc spatele si coastele, marind variatia de colori. Mai ales cind e tinar,ori cind e vremea bataii, culorile sint mai oachese, pestii nefacind exceptie de la legea generala; incolo e tot asa de hraparet, fara sa ajunga la canibalism.

Se tine prin locurile mai adinci, iar cind se dezgheata omatul, isi cauta loc bun pentru depunerea icrelor, avind obiceiul, ca si lostrita, sa le ingroape putin. Paza buna trece primejdia rea, caci cum platesti, asa ti se plateste. Nici el nu e icoana de dus la biserica, caci si lui ii plac icrele lostritei.

Carnea lui este tot gustoasa; dupa spusa cunoscatorilor are un miros de cimbrisor, iar Sf. Ambrosie, episcopul de Milan, la botezat ÌŒamura pestilorÛ® Dupa gustul carnii, pastravul ramine in urma, desi socot eu, lostrita vine in frunte.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK