Lostrita (Hucho hucho)

Lostrita (Hucho hucho), peste de neam, cu carnea cea mai gustoasa. Ea e, la noi, reprezentanta vestitului ̳omon de RhinÛ¬ calatorul indraznet, care ca si morunul nostru, se urca in riuri spre a lepada icrele si care prin aceasta are un rol economic insemnat in locurile unde se gaseste. Lostrita face parte din familia Salmonidae, ordinul CLUPEIFORMES; Este ocrotita de lege, monument al naturii . 

Lostrita e mai lasata in pace. Numai oamenii din partea locurilor pe unde traieste, o prind noaptea cu ostia, zis si tapoiul lui Neptun,( veche unelta de pescuit cu 3 pana la 10 dinti ascutiti שn prezent este interzis pescuitul cu aceasta unelta ) la lumina facliilor, torte pe carele fabrica singuri din sindrila  si crengi  uscate

unse cu rasma. Cind se intovarasesc    cite   doi, pescuiesc cu poclaul, un soi de sac, iar cind fac claca, trag cu, navodul.In timpul razboiului insa, cind judecata si prevederea nu prea erau socotite, lostrita era vinata cu

dinamita. De aceea acum este atit de imputinata, incit e pe sfirsite. Astazi poate fi intilnita numai in Tisa  intr-un afluent al Viseului, in Bistrita Moldoveneasca si in Dorna .

Din sus de Baile Herculane taranii au secatuit Cerna, pescuind zi si noapte, in tot timpul anului cu mreje, cu prostovol, cu otravuri si cu dinamita; in josul Baii, un oarecare, instaland un ferastrau, a construit un baraj care inchide complet cursul apei si nu mai ingaduie urcarea mrenilor din Dunare in Cerna. Pe vremuri veneau straini din toata Europa atrasi si de frumusetea mrenelor, pastravilor lipanilor, si lostritelor, azi aproape complet disparute .

Putin afumata la protap, carnea lostritei e mai cu gust decit a pastravului. Putindu-se prinde, cind e noroc, lostrite lungi de 1 m, grele de 10 ×±2 kg.Azi nu se mai pot intalni astfel de exemplare .

Dar lostrita nu se lasa prinsa asa de lesne; e un drac si jumatate. Trupul ei este cam la fel cu al pastravului, zvelt, cu linia spatelui regulat indoita. E un bun si iute inotator. Imbracata cu o zale ele solzi marunti, vineti pe spate, argintii pe de laturi si mai aibiciosi pe burta, cu aripioarele galbii avind multe puncte negre pespate, uneori asa de multe si marunte ca pare afumata, e unul din pestii nostri cei mai eleganti.

Are insa mult si din eleganta marilor carnivore, caci este o rapitoare fara pereche, e despotul apelor de munte, necrutindu-si nici fratii. Ascunsa ziua pe fundul pietros al riului, noaptea scruteaza, cu privirea agera, adincul apelor; rarii scapa prada din gura ei larga cu ̤inti marunti pe falci; nu scapa din gura ei nici chiar guzganii -de-apa.

Primavara, cind se puieste, pleaca in cercetarea locurilor tainuite, cu prundis marunt. Cu coada matura locul, face o gropita, pune ca un blid de icre, destul de mari ; le acopera la loc, ca sa nu dea peste ele zglavocii si apoi isi cauta de treaba.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK