Stiuca sau Mirlita (Esox Lucius)

Domneste pace peste imparatia apelor.

Neteda pinza de apa se increteste intr-un loc. Citeva cerculete se formeaza la fata, care se pierd iarasi.

Dedesubt s-a infaptuit o crima, stiuca (Esox Lucius) a inghitit, aproape de fata apei, un carasel. De cind il pindeste tilharul baltilor! Nemiscat, ca o pisica, sta intins pe milul de pe fund. Pare ca doarme, toropit si el de naduseala de afara. De unde sa-l zareasca prada? A avut in grija vinatorul sa-si azvirle pe spate o haina cenusie-verzuie, cam ca milul plin de alge. Numai ochii sint de dinsul, cu privirea de hraparet, indraznet si intreprinzator, caruia nu-i scapa cea mai slaba umbra in cautatura nu e mai prejos de tovarasii de prada de pe uscat. Nu degeaba cei vechi l-au botezat Lupus piscis adica lupul pestilor.

Cine n-a vazut o pisica la pinda? Ochii ii sclipesc, trupul e intins, numai virful cozii, ca un sfichiu de bici, se misca intr-o parte si alta. Toata emotia, pindei numai asa si-o tradeaza. La fel e si stiuca, inotatoarea de pe spinare, asezata aproape de coada, arata ca animalul pindeste. Cind a zarit prada, inotatoarea se ridica, se rasfira cit poate ca un evantai. E semnul multumirii pentru animal. Se tiraste lin, se ridica si mai lin, ca o sageata se repede asupra pestelui ochit. Il apuca de mijloc, infigindu-i in trup numerosii dinti mai mari si incirligati de pe falca de jos, mai marunti, intinsi si pe cerul gurii, ca o ragila, la falca de sus. Ce a incaput in gura lui larga, taiata pina la ochi, adevarata gura de crocodil, nu mai iese ca din gura de sarpe. 

Stiuca, precum sint mai toti hraparetii, este nesatioasa. S-a socotit ca pentru a creste in greutate cu un kg are nevoie de 25 kg de peste, in trei saptamani, trei stiuci, cintarind fiecare 5 kilograme, au mincat peste 800 de zglavoace. Inghite orice ii iese inainte; pesti, serpi, broaste, soareci, apuca ratele de picior si le ineaca Stiuca este in primul rind un peste ihtiofag; numai intimplator maninca alte vertebrate, neatacind insa omul .

Se intelege atunci ce pustiiri poate aduce in baltile in care se inmulteste. Tot trupul ei e facut pentru prada. De altfel infatisarea stiucii este de toti cunoscuta, deoarece nu e apa la noi, unde sa nu se gaseasca.Chiar in riuri se urca, oprindu-se in coturile mai linistite. E asa de multa, incit se prind cantitati mari, nu numai din Delta Dunarii. La noi poate sa ajunga si pina la 16 kg una, mai spre Nord se face si mai grea. Se vorbeste de stiuci lungi de un metru si un metru jumatate

Trupul ei e lungaret, plin, prea putin turtit lateral. Capul e ca de crocodil. Cind s-au descris pentru intiia oara caimanii din India, cu botul ratezat, li s-a dat numele de Alligator lucius, asa de mare asemanare au la cap cu stiuca,inotatoarea dorsala este linga coada, fata in fata cu cea de pe pintece, iar trupul in dreptul lor este gituit, inotatoarea de la coada, lata, este impartita in doua, printr-o scobitura adinca.

Cum se dezgheata baltile, nici n-a apucat sa se topeasca sloiurile si partea femeiasca, insotita de 2 × 3 barbati, cauta loc cu apa mai putintica, unde depune ouale, iarasi de toti cunoscute, galbii, in numar macar de 150 000.

De multe ori in fierbinteala lor × caci se poate vorbi de fierbinteala dragostei chiar la pesti cu temperatura corpului scazuta × ies din balta, de-si depun ouale intr-un ochisor de apa ramas din topirea omatului. Deseori insa isi lasa icrele in drum.

Noroc ca icrele de stiuca sint bune si pentru alti pesti, altfel s-ar umple iazurile cu stiuci. Din icre ies repede-repede puii, iar instinctul de fiara se iveste indata si la ei.

Fiind inarmata cu atitea arme bune × inot iute, cam 25 km pe ceas, culoarea aparatoare, dinti ascutiti, agerime la vedere × nu poate avea nici un alt dusman decit pe om. De aceea, odata ajunsa in stare adulta insufla respect intregii lumi din balta, traieste nesuparata; numai mincare indeajuns sa aiba, iar in lacomie, sa nu se anine intr-o undita incolo ̨oata de stiucaÛ¬ cum ii spun pescarii nostri, poate ajunge la batrinete. 

Desi putin cam seaca, carnea stiucii nu e rea la gust, din care cauza pestele e prins in mare cantitate, se mai intrebuinteaza ca politist al baltilor sistemice, punind-o anume ca sa mai rareasca lumea pestilor celorlalti. Trebuie tinut din scurt insa, caci o rareste asa de bine incit ramine singura cu fratii si surorile ei, in balta, cum s-a intimplat deseori.

Si icrele de stiuca sint mult cautate la noi; gustoase, sint insa cam periculoase, caci cu ele se inghit si unii viermi paraziti, cum e cordeaua, care trec in om nesuparati, icrele nefiind fierte inainte de a fi pregatite. Cordeaua este un vierme plat, din neamul cestodelor: Diphyllobothrium latum; traieste in intestinul subtire al omului, al animalelor carnivore salbatice si domestice si are doua stadii larvare,in al doilea stadiu larvar ajunge si in organismul stiucii (in muschi si icre).Il puteti gasi descris la capitolul Viermi.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK