Somnul (Silurus glanis)

Pentru dominatia sa in riurile mari ale tarii somnului (Silurus glanis),lenesul hraparet uriasul pestilor de apa dulce de la noi, i se cuvine intiietatea. Somnul face parte din familia Siluridae, ordinul CYPRINIFORMES. Puilor li se mai spun moaca, somotei (sub 1 kg), iaproc (1 × 4 kg), somn-pana (4×±0 kg) .

Cantareste uneori pana la 250 kg, cit un bou, ajungind pina la 3 m lungime. Are  un cap mare, turtit de sus in jos, cu o gura larga si cu doua musteti lungi pe buza de sus, nada pentru pestisori. Alte patru fire, mai scurte, spinzura de pe falca de jos. Pe marginea dinlauntru a falcilor, adevarate ragile de dinti marunti, ascutiti, incirligati spre fundul gurii; ce intra in gura lui, nu mai scapa, ca si din gura de sarpe.

Incolo trupul e un adevarat valatuc de carne; masliniu pe spate, cu pete neregulate ca niste vinatai, e alburiu pe burta. Cum da inspre coada, trupul e turtit dintr-o parte in alta, o cirma zdravana, dar si o arma de temut, cu o lovitura doboara omul la pamint.

Pe spate, chiar linga ceafa, are o inotatoare mica, pare ca e un mot de oase subtiri; cele patru aripioare perechi sint aproape unele de altele, linga gusa. in tot lungul cozii, pe dedesubt, o inotatoare lunga pare ca e un sir de ostrete, iar la virful cozii, o alta inotatoare ca o maturice. E spaima apelor; e crocodilul riurilor noastre; e un tilhar care nu alege, fiind si din cale afara de lacom. Locul lui de trai e Dunarea adinca si lata, unde are ascunzisuri minunate printre radacinile de salcii. Din Dunare, unde se ridica pina pe la Viena, trece in riurile cele mari, mai sus in Prut si Tisa, mai jos in Siret ori Olt. Ca sa-si lepede primavara ouale, o data cu apele mari, inoata in baltile de pe linga riuri. Somnul si somnoaica vin perechi. Femeia isi leapada ouale, linga tarm; le lipeste de trestii, de radacinile copacilor. Cum simte ca apele scad, se trage inapoi in riu, caci nu-i place sa o prinda apa mica. Barbatul insa, curios, ramine mai indelung si pazeste ouale; ba chiar cind se intimpla ca sa se retraga apele mai repede decit ies puii, mereu le stropeste cu coada, ca nu cumva sa se usuce. Faptul acesta este citat si de  Aristotel.

Ce nu intra in gura lui mare ? Sta pitit in mil, ascuns intre trestii si numai mustetile cele lungi le lasa sa se clatine in apa, sau sta vertical, infipt cu coada in mil si cu gura cascata ca o leica, in cazul dintii, pestisorii × mai ales obletii × dind sa apuce de musteti, crezindu-le fire de iarba, cad in gura talharului ascuns; in cazul al doilea tot ce trece pe dinaintea lui inot e tras in gitlejul nesatiosului. Umbla mort mai ales dupa rusalii, efemerele care, dupa ce ies din gaoace, acopera apele Prutului si ale Dunarii. Efemeropterele nu au un stadiu propriu-zis de pupa; trecerea de la stadiul larvar la cel de nimfa se face treptat. Nimfa este activa, iar metamorfozarea ei in adult se face fara un stadiu de imobilizare (ca la fluturi) .'

Dar la urma urmei nu cauta; inghite tot ce gaseste in cale. Trage de picior de multe ori cite o rata ori gisca, dumicind-o cu pene cu tot. Nu sint povesti ,cind se spune ca inghite copii ori chiar da si la oameni mari.  Desi de cele mai multe ori astfel de marturii sint rodul unei imaginatii bogate. Somnul este un peste rapitor foarte lacom si atinge dimensiuni mari (peste 2,50 m), cinfarind si peste 250 kg. Este adevarat ca se poate repezi la pasari care inoata sau chiar la caini. Poate musca de picior un copil sau un adult care inoata, iar daca acesta se sperie, se poate ineca usor. Somnul este un rapitor nocturn, ziua stind pe fundul apei; iese la vinat inainte de apusul soarelui .

Somnul are o carne gustoasa, mai ales Ì°ana de somnÛ de la un somotei, somn tinar, este aproape ca si carnea de morun, numai ca e cu mult mai grasa. Aici nu strica poate de spus ca, de multe ori, celor necunoscatori, pescarii din tirguri dau somnul drept morun, mai ales cind este taiat in bucati; inselatoria prinde uneori, pentru ca este asemanare intre carnea de somn si cea de morun, la culoare, amindoua fiind albicioase. Cu bagare de seama se prinde deosebirea: morunul are zgirciuri in loc de oase, iar pielea lui pare ca e hirtie cu sticla pisata, asa e de aspra, in afara solzilor insirati in lungul trupului, ceea ce nu se vede la somn.

Tara noastra e una din cele mai bogate in acesti pesti, care nu se gasesc pretutindeni. Au fost ani cind s-a prins numai din Delta aproape mii de  kg. Se prind mai ales cu oriile, instrumente vechi, curat romanesti, sacuri de plasa, din sfoara de cinepa, lasate spre fundul apelor, unde se tin somnii mai ales dupa ce se indoapa pina ce nu mai pot cu rusalii si se trag la racoare ca sa le mistuie. Se insira pescarii in lotcile cu orii de-a curmezisul apei, cite pe 2 rinduri si fac astfel un gard de guri in care se vira somnul. Primavara, cind se intoarna de la balta, dupa ce si-a lepadat ouale, se prind multi si in gardurile cu leasa, cu care se inchid apele girlelor.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK