Mihaltul (Lota lota)

Unul din curiosii pesti din riurile noastre, este  mihaltul (Lota lota) , care nu prea se lasa spre vale, abia gasindu-se in Dunare, in schimb se urca pina in sus, pe apele de munte amestecindu-se cu cleanul si mreana. E un ratacit in apele noastre. Neamurile lui toate traiesc in marile reci, pesti foarte folositori, caci nu numai ca sint buni de mincat, dar din ei se scoate vestita ̵ntura de peste۠asa de lecuit pe cei predispusi la tuberculoza.

Mihaltul face parte din familia Gadidae, ordinul GADIFORMES; ruda sa, codul (Gadus morhua), traieste in marile nordice. Din ficatul de cod se extrage ŵntura de peste", bogata in vitamina D.

Aseamana intrucitva somnul, desi e cu mult mai mic, rar trecind de jumatate de metru. Ca si somnul, are trupul ca un valatuc, turtit numai spre coada. Are o imbracaminte frumoasa; e colorat masliniu-verzui, cu pete neregulate mai inchise, ca vinele dintr-o marmura, care se intind si peste aripioare.

Are capul turtit de sus in jos, cu o gura mare, cu doi ochi holbati, apropiati de ceafa, cu irisul verde aurit si cu narile mai largi, asezate cam la jumatatea distantei dintre ochi si marginea botului .Privindu-l de sus, mai ales ca la pinda se tiraste, are ceva in el din infatisarea vidrei, cind sta intinsa, gata sa se repeada dupa un peste. Ca si somnul are o nada, un fir de musteata lung, moale, asezat sub barbie. Il poti recunoaste repede si dupa inotatoare. De la jumatatea trupului, se intinde o inotatoare lunga, ingusta, moale, care se tine aproape intr-una pina pe la jumatatea spinarii, cam cum ar fi inotatoarea subtire de la mormoloc. Nemtii ii si zic Quappe, spre deosebire de mormoloc Kaulquappe. Celelalte aripioare, parechi, sint aproape de urechi.

Corpul este acoperit cu solzi marunti, ca de lin, iar pielea e baloasa. in lungul trupului trece pe la mijlocul laturilor un sant, in fundul caruia este adapostita linia laterala, al saselea simt al pestilor (atat de cercetat de catre oamenii de stiinta si la rechin ).

Cu infatisarea aceasta curioasa, are si obiceiuri mai deosebite. Ziua sta pe fundul apei; abia daca se tiraste. Firul de musteata atrage pestisorii care umbla dupa viermi, dar cad in gura larga a mihaltului. Cum da noaptea, e mai vioi. Tirindu-se ca un sarpe, se misca tot mai mult prin namol. E hraparet, lucru mare. Nu se satura numai cu viermi, cu melci, cu insecte si porcusori, ci nazuieste si la animale mai mari. Cind leapada.icrele in toiul iernii, uneori se suie spre sipotele mai adinci. E plodicioasa femeia strasnic, lepadind vreun milion de oua, lipite de pietre. Nu e un peste cu carnea rea, cum se spune de unii. Poporul nostru il tine de mare pret  are si vorba ̐astravi si mihalti la orice tirg nu gasestiۮ Se pescuieste anevoie, caci ziua e la fund si la adinc. Cu undita se prind rarla fel si la navod cad citiva.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK