Ghidrinul ( Gastierosteus aculeatus )

Numit popular Ghidrin ( Gastierosteus aculeatus ),face parte din familia  Gasterosteidae, Ordinul GASTEROSTEIFORMES foarte obisnuita in apele din restul Europei, la noi nu traieste decit in apa salcie din lacurile de pe linga Mare, in Razelm se afla in mare numar. Are un obicei pasaresc; isi face cuib. Cei ce l-au vazut si urmarit in lucrarile sale de zidarie au ramas uimiti nu numai la rabdarea si indaratnicia la lucru, dar de simtul lui arhitectural, care intrece chiar pe al multor pasari. Si sa se gindeasca oricine la greutatea acestui peste, pentru ca sa lucreze numai cu gura.

Pasarea poate sa se mai ajute si cu degetele de la picioare, pestisorul nu are nimic decit botul lui. Pasarea, unde a pus paiul, acolo ramine, caci isi cauta un loc adapostit, chiar,de vint; pestele are de luptat si cu apa, care nu e linistita. Cu truda, isi face mai intii loc in milul de pe fund, o gropita cam cit o jumatate de ou. Apoi, harnic aduna fire de alge si cu botul vine si le intepeneste in mil CATE UN FIR  fir si alt fir, mereu aduna, le pune unul peste altul, le incheie cu un soi de suc ce se scurge din niste ghinduri de pe pintece, pina cind face dusumeaua. Mereu cara fire, le impleteste, de face paretii si apoi acoperisul.. Lasa loc pentru o deschidere prin care trebuie sa intre femeia; de cele mai multe ori sint doua deschideri, incit cuibul, seamana cu un mic manson. Nu se multumeste numai sa aduca si sa lipeasca algele ,frunzele ,paiele,tot ce gaseste prin apa.Daca vede ca un fir e prea lung si astupa intratrea ,il scoate si-l pune la loc bine .Si in vremea aceasta de doua trei zile e nervos nevoie mare .Nu sufera sa se apropie alt barbat de cuib ;duelul e gata ,caci spre deosebire de unele pasari aici barbatul este zidarul.

Femeia nici macar nu da pe la locul pe unde o sa depuna icrele ci isi cauta linistita de lucru si hrana .Barbatusul dupa ce a terminat casa se schimba din bataios cum era se transforma in mielusel .Hainele de lucru le leapada imbracand haina de nunta cu culori mai vii mai pe placul femeii.Pe cand inainte chiar daca femeia ar fi vrut sa traga cu coada ochiului la incaperea in care urmeaza sa-si puna icrele,un pinten in coaste ar fi convins-o sa nu-si bage nasul unde nu-i fierbe oala .Dupa ce sa terminat cuibul dimpotriva ea face pe suparata.Barbatul o pofteste frumos .Isi arata mestesugul de a inota ,face fel de fel de figuri in jurul ei ca intr-un cadril ,doar doar o ademeneste .De indata ce se apropie de cuib o pofteste politicos sa se vare in odaia de iarba .Cum si-a varat botisorul devine de data asta barbatul ursuz, daca nu-i place incaperea si se razgandeste ,n-are incotro o lovitura de spin in coaste ii arata femeii ca nu are de ales trebuie sa-si lase icrele in cuib .Nu pune multe ci numai 60-80 cam cat un bob de samanta de mac.Dupa ce femeia a lepadat oule e lasate sa-si caute de drum ,paza oualor cade tot in grija barbatului .El e closca .Se pune pe starja si vai de pestele care ar avea pofta sa guste oua de plevusca .Nu lasa sa se se apropie nici mama,daca cumva ar pali-o dorul sa avada ce fac icrele depuse in cuib.Sta asa barbatusul 2-3 zile ,nu este numai politist ci si bun parinte ,caci cat sta la gura cuibului si pazeste nu sta degeaba ,da necontenit din innotatoare astfel incat sa circule apa prin cuib si sa se oxigeneze ouale .In sfarsit din oua iese cate un pestisor ;alta grija pentru pe capul tatalui ;sa nu cumva sa-i scape din cuib vreun puisor care sa cada prada in gura dusmanilor ;caci atunci degeaba toata cazna .Si nu este usor sa pazesti atatia copii zburdalnici,dornici sa iasa mai degraba in lume .Chiar cind unul zglobiu nu vrea sa stie de frica parinteasca si-si ia talpasita ,repede e apucat de ceafa si adus indarat in casa .In sfarsit cand socoteste parintele ca spinii sunt destul de tari ,ca sa se apere singuri ,ii lasa  sa se zburataceasca. Cu aceasta s-a terminat grija lui. Poate acum, linistit ca si-a facut datoria de parinte, sa-si caute odihna.

Scopul si l-a ajuns. Neamul ghidrinilor nu piere. Dimpotriva, copiii sint asa de bine paziti, incit umplu iazul si uneori nu mai au ce minca. Natura ingrijeste singura ca un neam de fiinte, intr-un spatiu restrins, sa nu se inmulteasca in dauna altora. Sint ani si locuri unde ghidrinii, inmultiti din cale afara, pier cu miile.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK