Palamida de Balta (Pungitius platygaster)

Palamida de balta (Pungitius platygaster).Palamida de balta face parte din familia Gasterosteidae, ordinul GASTEROSTEIFORMES, un drac nici cit degetul cel mic de la mina, dar care nu se teme nici de stiuca. Are ac de cojoc pentru oricare s-ar incerca sa-i guste carnea; tine minte indraznetul cite zile va trai, ba spune si celorlalti usturimea ce a simtit-o in gura, cind a apucat plevusca de mijloc.

Are o infatisare nu tocmai blinda; pare ca-i ninge si-i ploua mereu, pare ca in orice inotator vede un dusman. Strins la coada, terminat cu o aripioara ca o frunza de palmier ,evantai, incolo are forma unei sageti. Dupa cum uneori sageata are crestaturi in afara de virf, ca sa rupa carnea cind va fi trasa din rana, tot asa si pestisorul acesta are de-a lungul spinarii vreo 9 spini zdraveni, rari, neuniti, adevarati dinti, de intepatura carora se teme oricine. Alti doi spini sint si pe burta; unul aproape de git, altul Inaintea aripioarei dindarat. L-ar prinde in gura bucuros un biban, ori o stiuca dar isi teme pielea, caci stie patania vreunui stramos ori prieten de ai lor. Si oricit de proasta ar fi socotita stiuca, de se zice in ris: Ë Cap-de- stiuca, casa boiereascaÛ tot cu atita pricepere a inzestrat-o natura, ca sa nu se faca de ris, murind cu o palamida in gura. Caci pestisorul acesta mic are obiceiul ca se anina de cerul gurii, cu spinii de pe spate, de nu o mai poate scoate nimeni, nu se lasa cu una cu doua sa fie inghitita.

Dar nu are numai spini, ci si un scut; pe pintece, de la gusa in jos are citeva oase, asa unite incit apara partea moale, scutul este in legatura cu cei doi spini, ventrali, arme teribile. Cind e linistita, spinii de pe spate, sint culcati indarat in lungul spinarii; ceilalti de pe burta sint si ei lipiti de corp. Cum e pisica cu ghearele ascunse, cind toarce linga vatra, asa e si plevusca. Este zadarita sau vede dusmanul? Spinii sint ridicati, gata sa intre in slujba. Si nu sint numai niste spini luciosi, ca si cei de holera bunaoara, ci zimtuiti pe margine, adevarate fierastraie taioase.

Starea ei sufleteasca se tradeaza dupa spini si dupa coloratia trupului, caci e lucru stabilit ca la minie isi schimba culoarea, de nici nu se recunoaste. 

Dupa infatisare este si caracterul. E peste bataios, hartagos, lucru mare nu numai cu altii care se tem de dinsul, asa mic cum este, ci chiar ei intre ei. E o placere sa-i vezi in acvariu, cum se urmaresc, cum isi indreapta sulitele unul spre altul, cum cel invins fuge de se ascunde intr-un colt, iar cel invingator, ca un buhai ce, nu-si gaseste loc pina ce-i trece minia.

Traieste in toate apele noastre statatoare; nu-i place marile adincuri, ci cauta tot marginea apelor cu buruieni, cu stufaris, unde isi duce viata in cirduri numeroase.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK