Noua-ochi sau Chiscarul (Eudontomyzon)

Noua-ochi (Eudontomyzon) Noua-ochi" este numele tradus din limba germana; numele popular este chiscar sau cicar. Chiscarii nu sint pesti, fac parte din grupul agnatelor, vertebrate primitive, lipsite de falci,clasa CYCLOSTOMA,ordinul PETROMIZONES .

Este printre pesti ceea ce este sarpele-orb printre sopirle. N-are nici o asemanare cu celelalte rude ale sale. E ca un tipar, dar mai cilindric, mai iute, mai mult s-ar asemana cu un vierme ori cu un sarpe fara solzi. Traieste prin riurile de la munte, prin ape curgatoare, dar si prin baltile miloase. Unul e mai mare (Lampetra fluviatilis), lung de 3×´ decimetri, altul (Lampetra planeri) mai mic, cam pe jumatatea celui dintii. Totul la ei este deosebit de pesti. Gura e ca o ventuza, la capatul trupului si inzestrata cu dinti ascutiti, rari. Se prinde lesne ca o lipitoare de trupul altor pesti si nu se lasa fara sa le strapunga pielea pina la carne. Cind are de facut un drum mai lung, ca sa-si economiseasca puterile, se anina de trupul unui bun inotator si cutreiera imparatia apelor, pina unde-i place. El singur cind inoata, mai mult serpuieste. Nu are inotatoarele perechi, ci de la mijlocul spinarii, de-a lungul cozii si pina pe fata de jos, se intinde o inotatoare ca o pielita subtire, cum e la mormolocul de broasca. Ceea ce mai are neobisnuit si dupa care lesne se recunoaste sint sapte gauri pe laturile gitului, pe unde iese apa care a udat branhiile; capacelul osos, numit pe nedrept urechi, de la ceilalti pesti, ii lipseste. Numirea de noua-ochi de acolo ii vine, caci poporul × la noi numirea probabil este imprumutata × ia cele 7 deschideri drept ochi si tot ca ochi socoate si deschiderea nasului de la capatul trupului, asa incit cu ochii adevarati, fac 9 pete pe laturile capului.

Mai minunat este ca puiul nu se aseamana cu parintii si sufera o schimbare × o metamorfoza × pina ce ajung batrini. Operatia lepadarii oualor da mult de grija animalului. Are obiceiul sa adune ceva prundis la un loc, pentru ca sa cladeasca un ascunzis puilor, carora le place taina umbrei, mai bine decit lumina care strabate in apa. Cu ce sa care pietrele? Se prinde cu ventuza de lespegioara aleasa si cu sfortari mari pentru trupul lui cit o sfoara ceva mai groasa, incet, incet o duce pina la locul ales. Si asa isi face un cuib din pietre, dupa ce pune ouale lui numeroase, s-a sfirsit cu viata lui. Din oua ies puii ca niste viermisori. La inceput gura lor nu este rotunda, ci buza de sus e ca o potcoava. N-au dinti, iar ochii abia se zaresc. Cele sapte deschideri ale branhiilor, la inceput ca niste puncte, mai pe urma sint ca niste cheutori.

Pas cu pas, zi cu zi, trupul devine mai cilindric,gura mai rotunda;ies dintii la inceput marunti si puiul abia in al treilea an seamana cu parintii si poate lepada oua. S-ar putea spune ca viata acestor animale e mai mult faza copilariei; cum au ajuns in stare sa lepede icrele, ca prin farmec, dispar, ca si efemerele de pe fata apelor.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK