Soparla de Munte (lacerta vivipara)

Sopirlei de munte(Lacerta vivipara) ii plac locurile mai umede; nu sta chiar in plina bataie de soare. E mai putin vioaie decit cealalta, dar tot asa de frumos colorata. Pe fondul castaniu al trupului are o dunga subtire pe spate si doua benzi largi pe de laturi, caramizii, marginite de punctisoare albe. Se deosebeste de celelalte prin trupul mai mic si capul mai scurt.  E sopirla care suporta foarte bine frigul.

Ea se ridica impreuna cu vipera  pina-n dreptul cercului polar. De aceea la noi este sopirla muntilor, gasita pina la 1 800 m inaltime; s-a intalnit in Bucegi, in Alpii Fagarasului ca si in cei din Moldova ori Muntii Apuseni. Fiind deprinsa mai mult cu frigul, iese de timpuriu primavara. Dupa cum numele o arata, ea naste pui, adica la drept vorbind puii sint gata formati cind sopirla se oua, asa incit imediat sparg gaoacea subtire si ies pe lume, stand citeva zile nemiscati. Pe urma se pun in cautarea hranei, fiind dragalasi in imbracamintea lor negrie cu o dunga galbie pe mijlocul spetelor.

Pe cit e de blinda la privire sopirla, pe atit ii lipseste dragostea de mama. Abia daca isi arunca ochii asupra odraslelor micute, cind le-a vazut in jurul ei. Pe urma se instraineaza unii de altii, cautindu-si fiecare de drum.

Avind miscarile mai incete, mai asezate, nu se avintura dupa insectele zburatoare, ci se hraneste cu animale care merg tot incet; rime, larve de insecte. intreaga ei manifestatie de viata este, fata de vioiul si neastamparatul guster, copilul soarelui meridional, ceea ce scandinavul chibzuit e fata de italianul plin de foc, vorbaret si cu gesturi vii.

Daca toate soiurile de sopirle pomenite pina acum sint raspandite si in restul Europei, avem si oaspeti departati, asiatici.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK