Testoasa de Balta (Emys orbicularis)

Testoasa-de-balta (Emys orbicularis). La noi aceste testoase sint inca numeroase, intilnite din Nord (judetul Botosani) pina in Dobrogea. Pe aiurea, cum e in Germania, sint imputinate din cauza baltilor secate prin canalizari.

Macar ca de testoase in genere se zice ca sint greoaie la mers, de ele fiind legata ideea de incetineala, avind sa-si poarte in spate covata formata din oase ca si pavaza de pe piept, testoasa-de-balta, cind se afla in apa, e de o vioiciune fara pereche. Inoata in toate partile asa de lesne, incit pare unul din acei carabusi de apa, negri, intr-un acvariu din odaie.

Ziua nu se avintura sa iasa din balta, caci picioarele ei scurte, cu gheare ascutite, nu-i permit sa fuga lesne, cind ii iese in cale vreun dusman. Cel mult isi trage capul, picioarele si codita subtire sub covata, cu un sisiit ca si cind ai stringe repede un foi; asteapta asa, Daca e insa aproape de balta, repede isi da drumul in apa, unde n-o poate nimeni necaji. Acolo se lasa la fund, pe mil, asa incit mai ca nu o poti deosebi, caci culoarea carapacei este castanie, cu, dungi si pete galbii.

In apa este rapitoare. Poate vedea, caci ochii sint acoperiti cu o perdea stravezie. Pestisorul, care trece pe dinaintea ei, se simte deodata apucat de mijloc. Oricit s-ar zbate nu poate scapa, caci gura fara dinti a dusmanului, are niste placi tari, taioase pe marginea falcilor care tin locul dintilor. Nu-si, inghite prada intreaga, ci o rupe bucata cu bucata, pina ce nu ramin dintr-insa decit ciolanele. Nu-i displac nici buruienile de balta.

Primavara, cind imperecherea are loc, semnele de dragoste le arata in  balta. Barbatul se invirte in jurul femeii, face toate soiurile de miscari, aratindu-si mestesugul de inot. Femeia trebuie insa sa iasa din apa, ca sa-si puie ouale la soare si siguranta. Nici nu te-ai astepta de la o asemenea fiinta, luata ca putintica la minte, sa aiba atita grija pentru oua. Mai intii, sapa in pamint o groapa. Cu udul moaie tarina. Drept sfredel ii serveste ghearele ascutite; tot uda si tot sfredeleste,largind sapatura cu labele dindarat, bune pentru sapat ca si cele de cirtita. Nu arunca tarina prea departe, ci o scoate formind un val linga groapa. Pune, ouale unul cite unul, dar nu le da drumul de sus, caci s-ar strica; le asaza, incet, tot cu labele dindarat.

Dupa ce s-a ouat, tot cu labele dindarat trage incetisor tarina peste oua, si apoi o bate cu scutul de pe piept. Nu poti banui a doua zi unde a ascuns  ouale asa de bine ce a batut pamintul deasupra. Stau ingropate ouale toata, iarna in pamint si abia in primavara viitoare ies puii, razbind tarina cu ajutorul unui soi de unghie mai tare, ce o au la virful botului.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK