Pelinul (Artemisia absinthium)

Pelinul (Artemisia absinthium L.) este o plantă perenă din familia Asteraceae.

Pelinul este o plantă perenă, ierboasă. Poate atinge o înălÈ›ime de 1 - 1,2 m. Frunzele bazale sunt tripenat sectate, cu o lungime de până la 20 cm, iar cele tulpinale, cu lungimi nu mai mari de 10 cm, se simplifică treptat spre vârf. Florile sunt galbene pal È™i foarte mirositoare. ÎnfloreÈ™te în perioada iulie-septembrie. Fructul este o achenă. Este răspândit în Eurasia È™i Orientul Mijlociu, crescând în special pe terenuri necultivate. Pelinul alb(Artemisia absinthium) sau popular “pelinul de mai”plantă erbacee, perena cu frunze compuse,păroase,spintecate, verzi-cenuÈ™ii pe față ,argintii-cenuÈ™ii pe dos È™i cu flori galbene, aromate, grupate în capitule mici E răspândit în Europa, Asia È™i Africa, înalt de 60-120 cm. Cele mai răspândite fiind speciile:.Pelin mic) = plantă asemănătoare cu pelinul cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca); Pelin de mături = plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în |capitule| (Artemisia scoparia). Pelinariță,pelinul negru ( Artemisia vulgaris); peliniță, varietate de pelin( Artemisia pontica); Artemisia maritima (pelinul de mare),specie frecvent întâlnită la noi, în special în jurul lacurilor È™i al terenurilor inundate. Se distinge prin culoarea alb-albăstruie a tufelor.

Pelinul: are numeroase utilizări în medicina umană È™i veterinară de la noi È™i din alte țări: excitant al secreÈ›iilor gastrice,antiinflamator al mucoaselor gastro-intestinale, antihelmintic, antidiareic, laxativ, în hipotonie gastrică etc. Printre cele mai importante proprietăți terapeutice pe care pelinul alb le prezintă, pe care fitoterapeuÈ›ii le enumeră sunt: proprietăți dezinfectante, diuretice, depurative, laxative, vermifuge, antiinflamatoare, stimulente gastric, tonic-amare È™i cicatrizante (intern È™i extern). Pelinul alb, întâlnit, aproape la tot pasul în satele româneÈ™ti, conÈ›ine un tezaur de principii active, dovedindu-È™i eficienÈ›a în tratarea a numeroase afecÈ›iuni. În practica naturistă, încă din vechime, se utilizează frunzele È™i vârfurile înflorite (lunile iulie-septembrie), când planta are un miros puternic aromat È™i gust foarte amar.

LASA UN COMENTARIU

COMENTEAZA

COMENTEAZA CU FACEBOOK